Adora pur si simplu locul, caldura ce parca ii fierbea sangele in vene, acel miros specific, tipetele ce se auzeau din indepartare anuntand venirea noilor condamnati- absolut tot. De milioane de ani, poate, tot statuse pe taramul ala si pentru nimic in lume nu vroia sa-l paraseasca. Aici se simtea bine, aici era Zeul Mortii, temut si respectat de toti.
O zi ca oricare alta; el in curtea palatului, relaxandu-se pe o bancuta, privind in jur admirativ creatia propiei nebunii, realizand cat de norocos putea sa fie. Era liniste chiar daca aici era Infernul caci de la palat nu se auzeau acele tipete de disperare. Era inconjurat se tot felul de oameni, servitori a lui, fiecare vazandu-si linistit de treaba.
Uneori, daca nu ai fi stiut mai exact ce taram era asta, ai fi putut jura ca era un loc linistit, obisnuit, pacea dominand in jur insa, locul asta diferea fata de Infernul oamenilor. Aici ajungeau tot cei ce mureau si, dupa gravitatea pacatelor savarsite in timpul vietii, ei erau repartizati pe grade de tortura iar cei care nu savarsisera atat de multe pacate incat sa merite tortura, ori se gaseau la palatul lor, ori erau trimisi pe un alt taram.
Kase nu era chiar atat de rau cum il credeau ceilalti Zei caci ei nu au avut ocazia sa-l cunoasca cu adevarat si pana si ei ascultau la barfe enervate dar, pentru el, era totuna. Nu ii pasa si nici nu avea sa ii pese. Ii placea viata asta, locul asta, linistea din curtea palatului si faptul ca se putea relaxa.
Acasa 
Ultimele imagini 