Where's the shell?

Fu atent la informatiile primite, ca mai tarziu sa se descurce fara sa mai puna intrebari sau sa se chinuie sa-si aminteasca. Pe drum, la fel ca la inceput, nu scoase prea multe cuvinte, din contra, acum parea mai tacut ca inainte.
Odata ajunsi la palat, incerca sa mai memoreze cat de cat locuri, caci trebuia sa se invete repede cu ele. Nu stia motivul, dar simtea nevoia.
Ii facuse cu mana inainte sa se desparta si intra la croitorie, unde se intalni cu acelasi chip bland. Kimonourile, dupa cum spusese si Kase, erau deja gata, asa ca mai intai le proba ca sa se asigure ca ii vin bine.
Dupa ce decise ca va ramane in cel scurt, negru su fluturi albastri, ii multumi domnului apoi iesi din incapere cu celalalt in mana.
Numara cinci usi, apoi facu la dreapta si vazu usa mare si sculptata. Se apropie, o deschise si incepu sa-l caute pe Kase, ignorand rafturile foarte inalte pe langa care trecea.
-Aici erai, sopti, venind langa el si dandu-si cateva suvite din ochi. Pasii lui erau mici, caci kimonoul il impiedica sa isi desfasoare picioarele asa cum dorea el. La inceput i se parea destul de incomod, dar se obisnui repede.

Auzi usa deschizandu-se si o soapta pe care o intelesese foarte bine, indreptandu-si privirea spre pusti, marind involuntar ochii cand il vazu, avand gura cascata. Scapa cartea pe care o avea in mana libera, cealalta folosind-o ca sa se tina de scara insa, fiindca era complet absorbit de privelistea minunata, mana in aluneca si la fel facuse si Kase. Degeaba incercase sa se prinda din nou de scara; intr-un final se trezi intins pe podea, cu o multime de carti pe el, si o usoare durere de cap si de spate.
Inghiti scurt in sec, ducandu-si mana la cap, incruntandu-se scurt cand se ridica in sezut. Cazuse de la o inaltime destul de mare insa, nu era ca si cum ar fi putut muri. Era Zeul Mortii pana la urma deci, era absolut imposibil ca asta sa se intample.

La inceput nu stia daca sa rada sau nu de fata lui Kase, dar cand cazu de pe scara isi dadu seama ca e ceva mai serios de atat si nu ar fi prea frumos din partea lui daca l-ar bufni rasul. Cu toate astea, se abtinu din greu.
Se apropie de brunet incetisor, la fel ca pana acum, apoi se aseza in genunchii goi. Kimonoul era putin mai sus de genunchi, deci ii erau dezgoliti.
-Kase, esti bine? N-am vrut sa te sperii, serios, murmura, dandu-si inca o data suvitele din par.
Dadu la inceput cartile la o parte, apoi il ajuta sa se ridice, dar ii era cam imposibil, privind diferenta de inaltime si greutate.

Il privi pe Blake, clipind des, fiind inca surprins de garderoba acestuia. Tocmai il vazuse gol la izvoare insa, era ceva diferit, aratand atat de minunat, de provocator in acele haine.
-Sunt bine, sunt bine, nu iti face griji. M-ai luat putin prin surprindere, atata tot.
Spuse in timp ce se ridica, spatele troznindu-i, facandu-l pe Kase sa stranga din ochi. Macar acum nu-l mai durea. Se aseza pe scaunul de la birou, privindu-l iarasi pe pusti.
-Wow! Arati...grovaz...
Se balbai el, nestiind ce sa spuna mai exact caci inca era uimit sincer sa fie.

Se simtea putin ciudat cand observa ca e neputincios si nu il poate ajuta sa se ridice, insa brunetul o facu repede, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Nicio rana, niciun scancet de durere. Incepu sa chicoteasca, apoi obrajii i se imbujorara usor.
-Mi se pare ca arat prea feminin in haina asta, dar cred ca o sa ma obisnuiesc.
Chicotul se transforma in ras destul de rapid, apoi ochii ii fura atintiti spre cartea ce o luase in mana.
-Ce citesti acolo? intreba, venind mai aproape si strangandu-si mai tare cordonul in jurul taliei, confectionat si acesta dintr-un material vizibil scump.

-Nu...chiar deloc.. Adica, umm... iti sta foarte bine.
Spuse ultima parte pe un ton diferit, deloc confuz, de parca ar fi fost un expert in lucrurile astea. Dar nu era chiar deloc... Isi indrepta privirea spre carte, amintindu-si de ea, punand-o apoi pe masa.
-E cartea Zeilor. In ea este scris tot ce trebuie sa stim despre alesi. Am vrut sa ma informez caci nu sunt sigur asupra unor axpecte cum ar fi ceremonia de uniune, mostenitori si alte lucruri.
Ii explica, tragandu-i si lui un scaun langa el ca amandoi sa caute informatiile, impreuna. deschise cartea, mutand pagina cu pagina, foarte incet ca sa nu omita nimic si apoi sa fie nevoit sa revina.

-Multumesc, zise, facand referire la compliment.
Se apropie pana ce se aseza pe un scaun, nestiind cum sa stea altfel decat picior peste picior. Se asigura ca nu se vede nimic, ba chiar incepu sa traga de kimono mai mult caci se simtea prea dezgolit.
-Ceremonie? Hm? Exista si asa ceva? Defapt, normal ca exista. Cred ca trebuia sa-mi spui de asta mai din timp, nu crezi?
Privi putin abatut spre carte, insa nu indrazni sa traga cu ochiul in ea. Oricum, era destul de departe si nu avea sa inteleaga ce scrie acolo.

-Nici eu nu stiu exact...Ah, uite! Am gasit. Aici spune ca, atunci cand iti gasesti alesul sau aleasa, se va face o ceremonie, ca un fel de nunta..., la un altar unde Clepsidra de Sange se afla. Clepsidra are in ea sange de-al primului Zeu iar cei doi care fac acea ceremonie, vor trebui sa intoarca clepsidra impreuna, in acelasi timp. Daca sangele nu va curge, atunci ei sunt destinati sa fie impreuna pentru eternitate insa, daca sangele va curge, ei vor trebui sa traiasca despartiti... Serios?!
Se incrunta dupa ce termina de citit, fiind o prostie, insa gasind si alte informatii.
-Acum... Dupa ceremonie, cand sangele nu va mai curge iar cei doi vor fi impreuna, daca alesul este barbat si Zeul tot barbat, alesul va putea purta in pantec un singur mostenitor...
Se opri brusc, indreptandu-si privirea uimita spre Blake.

Blake radea la fiecare propozitie in gand, la exterior abtinandu-se sa fie serios, pana cand ajunse intr-un punct si isi dadu seama ca nu e nimic de gluma cu asta. In acest joc era pus onoarea sa.
-Ce? Glumesti, nu? Nu mi-ai zis nimic de nunta, Kase, dar de vreun mostenitor?!
Chipul lui capata alta expresie, una confuza si vaga, aproape de nedescris in cuvinte. Se facuse usor palid la fata si se apropie mai mult de el, incercand sa citeasca si el acele randuri. Cauta cu ochii pe pagina, gasind intr-un final ceea ce citise mai devreme.
Brusc, simti cum fericirea lui pe acest taram se opreste aici.

Isi inchise ochii, sprijinundu-si spatele de scaun cand vazu reactia acestuia, fericirea lui disparand, luandu-i locul acea raceala din lumea oamenilor. De ce se simtea asa acum? De ce simtea ca nu va avea nici macar o sansa.
Se ridica la masa, spunandu-i pustiului ca pleaca si ca vrea sa fie singur pentru o vreme, parasind biblioteca. Nu mai putea sta acolo; in mintea lui era un adevarat haos iar sufletul il durea, simtind cum i se strangea in piept. Fusese oare el un prost crezand ca totul va fi bine acum ca-l avea pe pusti langa el? Posibil...
Se indrepta spre una dintre camerele palatului, spunandu-le servitoarelor ca nu vroia sa fie deranjat cat avea sa stea acolo. Se aseza pe divan, avand acolo un pachet de tigari. Il lua, aprinzandu-si una, mintea lui punand tot felul de idei fara raspuns, torturandu-l pe bietul Kase.

Blake ramase acolo, vazand trupul lui Kase cum iese pe usa bibliotecii, cu toate ca facuse asta de mai bine de o ora. Nu era nimic de glumit, ba chiar totul era foarte serios, dar nu intelegea de ce nu-i spusese totul dinainte.
Kase plecase cu un motiv, asa ca nu se duse sa-l caute, ci ramase in biblioteca si puse cartile de mai devreme, inapoi in rafturi, pe unde apuca. Nu se mai urca pe scara, de frica sa nu alunece si sa cada.
Curiozitatea il rodea si voia sa rasfoiasca alte pagini, dar de teama nici nu mai atinse cartile, ci se ridica si iesi din biblioteca.
Locul in care avea sa se simta mai bine avea sa fie noul sau atelier de pictura. Se indrepta acolo, memoria tinand cu el de data asta, deci nimeri camera buna.
Se apropie de fereastra si in scurt timp avea toate uneltele pregatite pentru a picta peisajul de afara, insa era destul de stresat pentru a se apuca. Mai dadu cateva ture prin incapere, apoi reveni in fata plansei si incepu sa picteze, uitand curand de lumea in care se afla.

Nu stia sigur cat timp statuse in aceea camera insa, deja fumase un pachet de tigari, gandindu-se la tot felul de lucruri. El chiar crezuse ca lucrurile vor fi mai usoare acum ca pustiul era aici si era fericit dar... vazuse pe chipul lui cum fericirea i s-a naruit iar asta l-a durut groaznic pe Kase, atat de tare incat cu greu se abtinu sa nu-si duca mana la inima. Nu avea sa-l forteze; avea sa-l lase liber si sa nu-l preseze absolut deloc. Un Zeu putea sta si fara ales atata timp cat va gasi pe cineva care sa-i poarte mostenitorul chiar daca el se va simti singur pentru eternitate.
Se ridica de pe divan, parasind camera, stiind exact unde era pustiul. Avea sa-i spuna toate lucrurile astea, sa-l linisteasca si sa-l faca sa nu-si mai faca griji. Vroia sa-l vada fericit, nu trist si avea sa o faca indiferent de pretul platit, indiferent ca va trebui sa ramana cu ael gol in suflet mereu.

Mereu cand picta, uita de toate grijile pe care le avusese pana atunci, insa de data asta inca se simtea ciudat. Privea cand foaia, cand peisajul, incercand sa nu evite vreun detaliu interesant. Combina culori, atingea cu pensula groasa, apoi cea subtire, ajungand aproape de sfarsitul acesteia.
Gresi putin, dar, ca de fiecare data, reusi sa retuseze fara sa se vada cum pusese alta culoare din greseala in acel loc. Fara a termina, se opri si se duse la fereastra, admirand intregul taramm.
Era frumos aici, era fericit ca-si revazuse parintii si de acum in colo aveau sa fie impreuna, dar problema era cu brunetul, cu Kase. Se incrunta, privind melancolic spre cer, daca se putea numi asa.
-Nu pot sa cred ca nu mi-a zis de la inceput. Avea de gand sa ma minta, sau pur si simplu a uitat?

Se apropie de usa atelierului, privind-o o clipa ganditor, ca apoi sa o deschida silentios si sa intre, stand in pragul usii. Isi indrepta privirea spre Blake insa, cuvintele pustiului inca ii rasunau in minte si inca il dureau. Isi lasa privirea in jos, intorcandu-si corpul de parca era pregatit sa iasa.
-Nu trebuie sa iti mai faci griji pentru absolut nimic. Nu te voi forta sa faci ceea ce a fost scris in carte, nu te voi forta sa fi alesul meu si sa-mi porti mostenitorul. Esti liber de-acum; traieste-ti viata cum vrei. Eu nu iti voi sta in cale. Intregul taram este la picioarele tale si sunt sigur ca vei fi fericit. Daca as fi stiut ca asta presupune sa ai parte de un ales, atunci nu te-as mai fi adus aici.
Isi incise lent ochii, muscandu-si buza inferioara, parasind atelierul, lasandu-l singur, in pace pe Blake.

Cand auzi usa atelierului, Blake tresari, privind in spatele sau. Acolo dadu cu ochii peste brunet. Inainte sa deschida gura si sa il intrebe ceea ce gandise cu cateva secunde in urma, acesta i-o lua inainte cu o replica destul de usturatoare.
Cand vazu ca e gata sa plece, Blake il urma, iesind dinb atelier. Ii era destul de greu sa mearga repede din cauza kimonoului, dar se forta si reusi.
-Kase, striga. Uite, m-a deranjat faptul ca nu mi-ai spus de la inceput. M-ai luat prin surprindere prea mult... Si deja aveam o gramada de informatii noi in cap pe care nici acum nu le-am inteles complet. Ai fost dragut cu mine si iti multumesc pentru tot ce ai facut pana acum, dar cred ca trebuia sa ma lamuresti mai bine in legatura cu alesul inca de pe pamant.
Se opri din mers, continuand sa vorbeasca si privindu-0i trupul brunetului.
-M-as simti foarte vinovat daca as fi liber de acum, dar... Imi pare rau sa zic asta, tu esti cel vinovat. M-ai mintit sau pur si simplu ai uitat sa mentionezi de mostenitor? Intelege-ma, am 17 ani si nici macar nu stiu exact ce e cu ceremonia aia, dar despre un mostenitor?

Se opri in loc cand acesta incepuse sa vorbeasca, intorcandu-se in cele din urma cu fata spre Blake, expresia de pe chipul lui fiind la fel cu cea de pe pamant.
-Crezi ca daca as fi stiut nu ti-as fi spus? Crezi ca toate acele lucruri mi-au cazut bine cand le-am citit, cand mi-am dat seama ca asta nu se va intampla, ca nu pot sa ma joc cu viata ta? Oi fi eu Zeu insa, asta e prima data cand ma indragostesc... Esti prima mea iubire si ma simt ca un copil: confuz. Nu stiu ce e corect si ce nu e, nu stiu cum sa procedez ca sa i fericit. Niciodata nu am mai experimentat asa ceva si nu stiu ce sa fac... Asa ca te las liber. E cel mai corect lucru pe care-l pot face. Nu-ti pot cere imposibilul si nici nu am sa o fac.
Ii explica pe un ton usor trist din care se putea citi cu usurinta durerea. Chiar nu stia ce sa faca, ce sa mai spuna. Era confuz si inima il durea si simtea ca nu era destul de puternic sa treaca prin asta.

Merse pana in fata lui si il apuca de mana, privindu-l rugator.
-Ceea ce se intampla aici e foarte diferit de lucrurile de pe pamant. Sunt la fel de confuz ca si tine. Tot ce trebuie sa fac este sa astept catva timp pana ma voi obisnui, insa nu promit ca o sa-mi schimb conceptiile.
Il trase mai tare de maneca, parca dorind sa nu il lase cu atentia necaptata.
-Au trecut foarte putine zile si sunt prea multe lucruri noi pentru mine. Fata de ceea ce se intampla pe pamant, e ciudat, deci crede-ma ca nu stiu cum sa reactionez acum. Haide sa ne comportam de parca nu ai citit acea carte si nu sti nimic despre paginile de acolo...
Isi lasa capul in jos si ii dadu drumul pana la urma, reflectand asupra a tot ceea ce spusese.

Isi indrepta privirea spre pusti atunci cand il apucase de maneca, ascultandu-l cu atentie. Il privea adanc in ochi, urmarindu-i buzele cum se miscau, oftand adanc in sinea lui cand acesta incetase sa mai vorbeasca. Nu stia ce sa zica, ce ar trebui sa zica intr-un astfel de moment.
Isi ridica mainile, asezandu-le tandru pe obrajii acestuia, ridicandu-i chipul.
-Ca si Zeu, nu pot face asta insa, te pot asigura ca imi voi da silinta sa te fac sa intelegi totul. Si pentru mine e la fel de ciudat si nu ma pot preface ca lucrurile alea nu exista caci ele exista cu un scop anume dar, pot incerca sa le inteleg intr-un final. Si eu am nevoie de timp ca sa ma obisnuiesc cu toate lucrurile astea si nu am sa ma grabesc sa o fac, si nici tu nu ar trebui sa te grabesti. Avem tot timpul din lume iar cand te vad trist, ceva din mine parca plange. Nu vreau sa te fac sa suferi, nu mi-as ierta-o daca tu suferi. E numai vina mea...

Chipul ii fusese ridicat, astfel, Blake reusind sa il priveasca adanc in ochi, cautand un moment de concentrare. Acum ca brunetul vorbea din nou, ii era teama sa nu se piarda in privirea lui si sa nu inteleaga nimic.
-O sa astept, normal, insa, sper ca nu exista un termen limita scris in cartile alea, nu?
Ii era teama oarecum de raspuns, dar acum, cand si Kase era intr-un fel de acord cu el, parca se simtea mai bine. O parte din vechiul zambet ii reveni pe buze, doar pentru a nu parea asa pesimist, insa inauntru inca era trist si ametit.

Dadu negativ din cap la intrebarea acestuia, zambindu-i asa cum obisnuia sa o faca in ultimul timp: dulce si calduros.
-Oricat de mult va dura, eu am sa te astept.
Isi apropie chipul de cel al pustiului, gustandu-i buzele dulci prin intermediul unui sarut suav, gentil, ca apoi sa se retraga. Ii zambi iarasi, admirandu-i frumosul chip, mangaindu-i obrajii cu cele doua degete mari, retragandu-si mainile intr-un final.
Pentru el Blake era important si nu putea risca sa-l piarda caci il iubea. In sfarsit iubea si el pe cineva si nu vroia sa-si imagineze viata fara el. Ar fi fost prea dureros...

Raspunse la sarut, chiar daca acesta fu scurt, insa dulce si gentil. Dupa ce isiredeschise ochii, clipi des si il trase pe Kase de maneca, din nou. De data asta incerca sa-l faca sa intre cu el in atelier.
-Hai sa-ti arat ceva.
Merse inainte, apoi se duse direct spre planta facuta cu putin timp in urma. Mai avea putin si o termina, insa cheful ii disparuse. Probabil maine, sau in zilele urmatoare.
-Acum... Intoarce-te cu spatele. Vreau sa probez si celalalt kimono si sa-mi spui care vine mai bine.
Se duse intr-un colt al camerei cu cealalta haina, pregatit sa se schimbe.

Il urma pana in atelier, inchizand usa in urma lui, apropiindu-se de plansa la care lucrase pana acum. Era curios cum iesise aceasta si, ceea ce vedea, ii placea foarte mult. Pustiul avea un stil aparte de-a surprinde fantasticul unei lumi si frumusetea acestuia si asta il incanta.
Isi indrepta privirea spre el cand ii spuse sa se intoarca cu spatele, dand usor din umeri, facand cum i s-a spus, lasandu-l pe acesta sa se schimbe fara a fi stanjenit.
Isi tinea mainile la spate, privind in jos, legandandu-se cand pe calcai, cand pe varful degetelor, miscandu-si usor bustul inainte si-napoi, asteptand ca Blake sa termine cu schimbatul.

Se desfacu la snurul kimonoului negru, il lasa apoi sa alunece pe brate pana se lovi de podea. Nu avea lenjerie intima, pentru ca se simtea mult mai comod asa, plus ca materialul din care erau confectionate il facea sa se simta bine si fara aceasta.
Isi lua celalalt kimono, care era mai lung si mai deschis la culoare. Acesta era alb, cu cateva semne chinezesti rosii pe margine si niste dragoni portocali sau galbeni. Modelul acesta il lasase mai mult pe croitor sa il faca.
Cand fu gata si se lega in jurul taliei, il striga pe Kase. Blake se apropie mai mult de el ca sa il poata analiza mai bine.
-Ce zici?

Cand acesta il striga, semn ca terminase sa se schimbe, se intoarse cu fata spre el, marind ochii cand il vazu. Arata minunat! Ii statea atat de bine cu acel kimono pe el si il facea sa para pur, inocent si chiar mai dragut decat era.
-E... Adica... Iti sta grozav! Arati super in el si chiar te prind culorile astea.
Spuse el usor incurcat, ca de fiecare data, nu de alta. Mereu cand venea vorba despre surprizele de genul ramanea blocat si nu stia ce sa zica insa nu ca ar fi inventat minciuni, doar nu putea sa se exprime prea bine caci pustiul chiar arata grozav in hainele alea.
Zambi larg, continuand sa-l priveasca, sa-l analizeze si sa-i admire frumusetea.

Reusi pana s afaca si o pirueta, apoi se indrepta spre hainele ce el daduse inainte jos. Le chiti frumos, apoi il privi pe brunet cu niste ochi dulci.
-Totusi, care iti place mai mult? Kimonoul sexy sau cel inocent?
Incepu sa rada usor, dandu-si seama ca exact asa arata cand se imbraca in ele.
Dupa asta, stranse lucrurile din atelier care le deranjase atunci cand cautase anumite tipuri de acuarele si decise sa se aseze pe un scaun putin mai aproape defereastra, pentru a lua multe guri de aer curat.