Where's the shell?

-Daca ai fi trait atat de multi ani in locul ala cum am facut-o eu, ti-ai fi dat seama ca toate incercand, fiele ele reusite sau esuate, nu-ti aduc fericirea. Te intreci cu sine iar asta nu te va ajuta atunci cand vei muri. Toti cei ce vin in lumea mea dupa ce mor regreta faptul ca toata viata lor au incercat sa fie perfecti, sa fie mai buni decat ceilalti caci, in cursa lor nebuna spre perfectiune, au uitat adevaratul scop al vietii.
Il contrazise caci Kase stia mai bine ce vorbea. Il privi usor confuz cand tigarea i-a fost luata dintre buze si aruncata afara, mai ales cand i-a auzit cuvintele.
-Iti este teama ca am sa mor? Nici macar nu am o inima care sa-mi bata in piept; ea e doar de forma acolo. Crezi ca plamanii mi-ar putea ceda si, ironic, Zeul Mortii ar ajunge sa moara?

-Si care e adevaratul scop al vietii, dupa tine?
Incepea sa capete putini nervi din cauza acestor contraziceri. De unde stia el daca cobora o data la o mie de ani? Era absurd tot ceea ce zicea, iar el nu credea in nimic. Dadu din cap negativ, ca si cum vorbea cu el insusi.
-Am fost putin ironic. E doar ca... nu suport fumul. Cu toate ca stai pe fereastra, o parte din el intra si in casa, sa stii.
Incerca sa nu para nesmtit, ba chiar nu-si schimbase tonul prietenos si il prea cu aceiasi ochi dragi, chiar daca ii era o persoana total necunoscuta.

-Daca nu vroiai ca eu sa fumez aici, trebuia doar sa spui si n-as fi faut-o. Era simplu.
Dadu usor din umeri, indreptandu-si privirea pe geam, la peisajul de-afara, gandindu-se la intrebarea adresata de blond.
-De ce un om este creat si i se da un trup, un suflet si vointa propie? Ca sa incerce sa fie perfect? Nu este deja perfect atunci cand se naste? Sunteti fiinte superioare si perfecte dar totusi nu vedeti asta si va irositi viata alergand dupa iluzii. Omul a fost creat drept intruchiparea zeilor ca ei sa faca ceea ce zeii nu pot: sa traiasca liber. Noi traim dupa un destin ce nu se poate schimba si nu putem fi liberi. insa voi puteti, dar nu vreti asta si ajungeti sa regretati atunci cand nisipul din clepsidra s-a scurs. Adevaratul scop al vietii este sa realizati ca aveti doar o singura viata si ca nu merita irosita incercand sa deveniti perfecti.

-Nu inteleg! Te invarti in jurul cozii. La inceput ai spus ca suntem perfecti, apoi spui ca alergam dupa perfectiune. Si sa te corectez: eu, spre deosebire de multi, nu incerc sa fiu mai bun decat celalalt de langa mine, ci incerc sa fiu mai bun decat mine insumi de acum o secunda. Nu stiu daca pricepi, dar aici e o lupta intre ce pot eu acum si ce voi putea maine.
Trase sevraletul mai aproape si isi pregati din nou instrumentele de pictat. Capatase putni nervi, iar pensula si acuarelele aveau sa il calmeze. ncepu sa combine culori, mai inchise, apoi se uita spre Kase in timp ce aseza o foaie mai groasa.
-Ai putea sa alegi un unghi bun si sa-ti scoti maretele aripi la iveala, Kase?

Ranjise malefic in sinea sa cand pustiul devenise nervos, privindu-l cu coada ochiului. Ii placea acea latura a lui caci de atata dragalasenie se saturase desi, dragalasenia acestuia era cam diferita.
Dadu afirmativ din cap si isi lasa aripile la vedere, asezandu-se pe tocul geamului, cu un picior flexat si cu celalalt intins pe podea, tinandu-si antebratul pe genunchiul flexat, privind usor melancolic spre cer.
-Da, esti perfect, cu totii sunteti. Eu stiu asta insa voi nu. Spune-mi... lupta asta care o dai cu tine insuti, iti aduce vre-o satisfactie? Te face cu adevarat fericit, umple golul pe care-l ai in suflet?
Il privi cu coada ochiului, asteptandu-i raspunsul pentru ca era chiar curios acum.

Le privi iarasi surprins, de data asta putand sa le analizeze mult mai bine ca inainte. Acum nu-l mai grabea nimic.
Isi dadu cateva suvite dupa ureche inainte sa se apuce, apoi incepu incet sa faca o mica schita a trupului sau, apoi a aripilor. In minte micsorase lucrurile din fata lui, apoi le incadrase in foaie.
-Imi umple o parte din gol, intr-adevar, insa nimic din ce fac sau as putea face nu i-ar aduce pe ei inapoi. Pe mama si tata... Insa asta nu e o dorinta pe care as putea s-o indeplinesc, e doar un dor imens fata de persoanele dragi.
Ofta si se opri putin din treaba, privind podeaua, apoi reveni sa picteze. Puse mare accent pe aripi, facand aproape orice detaliu al acestora.

Parintii lui spunea... Kase era constient deja unde erau parintii pustiului, si anume pe taramul lui insa, oare acesta realiza asta?
-Sti ca daca vei veni cu mine ii vedea din nou, nu-i asa? Poate ca [,] chiar am sa le permit sa stea cu tine la palat si sa le sterg restul pedepselor, asta daca vei fi un pusti cuminte.
Desi lucrul ala suna se putin pervers, sau putin mai mult, expresia de pe chipul lui Kase nu se schimbase, iar el tot cu coada ochiului il privea, culoarea aceia rosiatica stralucind in mister de parca acei ochi ascundeau cele mai mari taine ale lumii.
-Niciodata nu mi-a placut lumea asta a voastra de cand a inceput sa se schimbe atat de mult. Desi zeii au doar doua zile la dispozitie sa fie liberi, abia astept sa ma intorc pe taramul meu.

Combina o gramada de culori pentru haine, peisaj, ochi si restul, mai putin la aripi unde folosea doar negru si gri inchis, apoi deschis. Se stramba putin cand gresi ceva, dar reusi sa retuseze imediat. Picta destul de repede, indiferent ca facea sau nu detalii, asa ca aproape terminase, dar se asigura din nou ca totul e bine, asa ca nu lasa pensula jos.
In timp se vorbea, il prea atent, dar incerca sa il si asculte.
-Chiar imi e dor de ei, dar este anormal sa ii revad. Mie unul chiar mi se pare. Si... la ce te referi prin baiat cuminte? Cand ai zispartenerul tau, te-ai referit si la chestiile perverse?
Isi misca putin sprancenele atunci cand ii puse intrebarea, apoi medita asupra ultimei sale replici, gandindu-se cum arata lumea acum mult timp in urma. Si nu il interesau prea mult peisajele, ci mai degraba caracterele oamenilor. Apoi brusc incepu sa se gandeasca la familia lui si se opri din pictat, devenind melancolic.

-De ce crezi ca noi venim aici si luam pe cineva cu noi cand plecam? Sa-i facem partenerii nostrii in oricare sens al acelui cuvant.
Clarifica asta, asigurandu-se ca data viitoare nu va fi inteles gresit. In fond, pana si zeii aveau astfel de nevoi, mai ales un zeu ca si Kase. Nu ar fi rezistat fara asa ceva caci adora sexul, placerile trupesti, partenerii ce se pierdeau in placere si gemetele acelea asemanatoare cu tipetele intr-un anumit punct. Da... viata lui chiar era frumoasa daca statea sa se gandeasca mai bine.
Ii observa noua stare de spirit a pustiului, oftand adanc in sinea lui.
-Realizez cat de mult iti lipsesc parintii insa, ti-am dat de ales. Din partea unui Zeu al Mortii sa renunte la tortura cuiva pentru binele altcuiva e ceva rar, iar eu nu prea fac asta de-obicei. Defapt, ar fi prima data insa, nu vad nimic neinregula in a-mi incalca putin regulile pentru tine.

-Imi e dor de ei, repeta acesta, ridicandu-si capul din pamant, de data asta cu o fata mai optimista, ba chiar afisand si un zambet. Insa nu trebuie sa modific cumva cursul vietii. Prin asta trec toti oamenii.
Nu aveade gand sa recunoasca prea repede ca propunerea lui i se parea interesanta. Acum nu stia ce sa faca, era confuz. Kase nu avea sa mai stea mult pe pamant, deci trebuia sa se gandeasca repede. Ii era frica totusi sa nu regrete daca l-ar fi lasat sa plece, sau daca l-ar fi luat cu el si l-ar fi facut partener.
-Nu cred ca sunt in stare sa-ti fiu partener. Nu sunt un obsedat sexual, nici macar o "sotie" buna nu sunt, pe langa asta, nu stiu cum as putea avea incredere in tine. Poate ca, odata ajuns acolo, o sa devin sclavul tau din orice punct de vedere.
Normal ca nu-i convenea. Din pacate, Kase statea fara nicio expresie si nu-l putea citi. Oricum nu se prea pricepea la asta.

Il asculta cu atentie si trebuia sa recunoasca ca pustiul asta era mai puternic fata de ceilalti oamenii pe care ii intalnise pe Pamant pana in clipa de fata. Toti ar fi acceptat o asemenea propunere din prima, fara sa gandeasca, sa reflecte la consecinte insa nu si el, iar asta il intriga si mai mult pe Kase.
-Desigur, nimeni nu a spus ca majoritatea celor pe care-i iau cu mine nu ajung sclavi, sexuali de cele mai multe ori insa... nu si tu. Tu ai ceva deosebit in tine, ceva aparte. Esti ca o perla pretioasa ascunsa inca in scoica protectoare care, daca va fi zgariata, perla isi va pierde din valoare iar eu nu vreau sa fiu cel care o va zgaria.
Spuse pe un ton misterios in timp ce continua sa-l priveasca cu coada ochiului, indreptandu-si privirea inainte.
-2 zile... Atat mai pot ramane aici si atat vei avea timp ca sa te gandesti. Dupa doua zile ma voi intoarce, te voi intreba din nou daca vrei sa vi cu mine, iar tu imi vei da raspunsul caci, dupa ce termini cu tabloul, am sa plec in alta parte. Dar ma voi intoarce.

Se gandea la ceea ce ii spusese, apoi incepu sa rada putin trist.
-Poate asa le spui tuturor, ca au ceva special, dar poate chiar nu au si vrei sa-i vrajesti. Stii ceva? Eu nu te cred! Nu am nimic special, daca esti asa curios. Sunt doar un pusti de 17 ani caruia i-au murit parintii. Mai sunt si altele despre mine, dar nu cred ca asta m-ar face special.
Incepu sa-l picteze mai incet, auzind ca avea sa plece dupa ce o sa termine taboul. Ii era frica, pentru ca doua zile erau foarte putine si nu stia daca va avea timp sa se gandeasca, asa ca tragea de timp. Avea nevoie de un sfat, dar cum niciunul din asa zisii prieteni nu erau langa el, chiar nu stia ce sa faca.
-Si daca in astea 2 zile iti vei gasi partener?

Dadu din cap negativ cand il auzi, indreptandu-si privirea spre cer, afisand un mic zambet melancolic.
-Milioane de persoane ce traiesc in aceasta lume si multi dintre ei sunt speciali insa, toti sunt special in modul lor, iar tu esti la fel. Poate ca nu vezi asta dar eu o vad. Eu nu mint. Oi fi eu Zeul Mortii insa, nu mint. Am preferat sa spun adevarul despre natura mea demonica si ireala cand, puteam foarte bine sa nu o fac, puteam sa ma imprietenesc cu tine, sa te determin sa ma saruti si sa folosesc otrava de pe buzele mele ca sa te fac sa ma iubesti si sa-ti pierzi mintile atat de mult incat nici sa mai stai pe ganduri si sa vi direct cu mine in lumea mea. Insa, am fost cinstit si nu am facut-o.
Isi lasa privirea in jos, inchizandu-si scurt ochii, lasandu-l pe pusti sa-l picteze incontinuare.
-Nu se va intampla. Cand un Zeu spune ca va astepta, atunci asta va face.

Ofta scurt, incercand sa nu se mai gandeasca la nimic altceva decat la pictura, cu toate ca i se parusera interesante ultimele informatii pe care le aflase de la el, mai ales cu otrava de pe buze.
-O sa incerc sa te cred, iar daca o sa risc si nu-mi convine, asta e. Oricum sunt singur aici, si daca voi fi si acolo, sunt deja obisnuit.
Dadu din cap afirmativ, apoi intoarse foaia spre el cu pictura terminata. Spera ca avea sa-i placa. Oricum o pastra el si o vindea, sau o ducea la o expozitie apoi o punea la colectia sa. Dar ce rost mai avea acest desen acum? Cel mai bine era sa-l ia cu el, acolo unde avea sa mearga in urmatoarele doua zile.
Acum Kase putea pleca, chiar avea nevoie de putin timp cat sa se gandeasca si sa-i dea raspunsul sigur.

Se ridica de pe pervaz cand tabloul a fost gata, retragandu-si aripile, in jurul lor plutind iarasi pene negre, lucioase ca de corb. Se apropie de tablou, privindu-l atent, zambind in sinea lui chiar daca nu o arata. Perspectiva blondului legata de Kase fusese atat de diferita si ii placea foarte mult. Isi inchise ochii si se indeparta de tablou fara sa zica nimica, luandu-si ochelarii, punandu-i la ochi.
-Ne vedem peste doua zile atunci.
Parasi casa pustiului fara a spune nimic altceva, bagandu-si mainile in buzunar, deschizandu-si iarasi aripile. Isi lua zborul si pleca de pe plaja, intr-un loc de care nici el nu stia inca, la nimereala mai mult.

Puse tabloul la uscat. Acesta putea fi retusat in decurd de cinci zile caci acuarelele erau speciale si se uscau mai greu din cauza uleiului, asa ca decise sa aseze plansa pe masa si in caz ca vrea sa modifice ceva, sa o faca.
Se aseza pe pat, incercand sa puna toate gandurile cap la cap. Ca sa stea mai relaxat, isi lasa mainile pe langa corp. Inima ii batea nebuneste si o simtea cum avea sa iasa din piept. La niciun examen la scoala nu se mai simtise asa si intr-adevar ii era teama de alegerea pe care urma sa o faca.
-Nu stiu ce sa fac, murmura, ducandu-si palmele peste ochi. Se incrunta fara sa vrea, mormaind alte lucruri si incercand sa fie mai optimist. Chiar avea nevoie de cineva care sa-l indrume in astfel de momente, insa ambii parinti nu-l puteau ajuta acum, iar prietenii fusesera pentru o scurta perioada de timp.
-O sa risc... spuse in soapta, apoi la cateva minute dupa, adormi.

Timp de doua zile, Kase hoinarise mai peste tot. Cunoscuse tot felul de persoane care, cu usurinta puteau fi manevrate si convinse sa vina cu el pe taramul lui insa, Kase nu-i vroia pe ei; Kase il vroia pe blond. Timpul se scursese mai repede decat ar fi crezut el si, venise clipa cand el trebuia sa se intoarca dar mai intai, avea sa-l viziteze pe pusti. Astazi era imbracat intr-o pereche de pantaloni negrii, mulati, o camasa rosie cu primii nasturi descheiati si manecile sumeticate pana la coate, avand peste o veste neagra, iar in picioare avea o pereche de cizme lungi ale carui sireturi nu le legase pana la capat. Parul negru ii era aranjat perfect, cat sa completeze tinuta.
Ajunsese in cele din urma pe aceeasi plaja unde totul inepuse, indreptandu-se pe jos spre casa pustiului, tinandu-si iarasi mainile in buzunare.

In dimineata aceea se trezise cu putine emotii. Incepu sa faca curatenie, sa manance ceva, apoi continua sa mai picteze peisajul simplu cu apa, nisipul si soarele. In timp ce fredona melodiile preferate, isi misca mana cu pensula pe foaie ca un adevarat profesionist. Acest lucru il facea sa mai uite de ziua asta.
Se aseza la fereastra, simtind un cutit in inima cand il vazu pe Kase. Culoarea rosie a camasii fu prima ce ii sari in ochi, apoi, pe masura ce se apropia, se convinse ca este chiar el.
Se lasa jos, lipindu-se cu spatele de peretele de sub fereastra astfel incat sa nu poata fi vazut de afara, asteptandu-l sa vina. Acum avea de ales, ori usa, ori geamul. Oricum, amandoua erau deschise. Simti cum inima incepe sa bata din nou mai tare, iar pelmele ii tremurau usor.

Isi indrepta privirea spre casa pustiului, observand ca acesta era la geam insa, se parea ca prezenta lui il determinase pe acesta sa se retraga foarte repede. Posibil ca blondul sa creada ca nu a fost vazut? Imposibil; Kase avea o vedere foarte buna, doar era Zeul Mortii. Intr-o fractiune de secunda se afla pe tocul geamului, pastrand linistea caci observa ca prezenta lui nu a fost simtita inca. Statea la fel ca si atunci cand a pozat pentru tablou, numai ca piciorul care nu ii statea flexat se afla inafara camerei.
-Deci, care va fi raspunsul pana la urma/
Isi lasa intr-un final vocea auzita, privindu-l pe pusti cu coada ochiului, lasandu-si capul pe spate pana ce acesta se lipi de tocul geamului. Era curios in legatura cu ce avea sa aleaga, si de reactia acestuia, expresia faciala cand o va spune.

Blake tresari. Nu se astepta sa ajunga atat de repede si nici macar ca-l va lua prin surprindere. Intrebarea lui il facu sa spuna de cateva ori raspunsul, insa doar in minte. Pana la urma trase aer in piept si privi inainte, fara a se uita la Kase.
-O sa vin, insa fa-ma cumva sa lesin sau leaga-ma la ochi. Nu-mi plac inaltimile!
Zilele astea fusesera pline de intrebari fara raspuns, incercand sa il ajute pentru a lua aceasta decizie. Acum, ca se afla fata in fata cu situatia, nu stia daca facuse pasul corect, dar se simtea destul de indiferent.
Ca avea sa-i ramana sclav, ca avea sa se simta bine sau rau, ramanea de vazut.
Intr-un final se ridica de jos si incerca sa il priveasca pe brunet in ochi, atent, dorind sa il citeasca, dar ca de fiecare data... esua.
Isi lua inima in dinti si il atinse pe mana, putin timid.
-Nu as fi vrut sa recunosc, dar imi e frica. Putin doar...

Ii urmarea atent reactiile, placandu-i raspunsul pe care acesta i-l daduse. Nu ar fi vrut sa fie nevoit sa renunte la el caic de fortat nu avusese de gand sa o faca nici macar pentru o clipa. Blake era special, cum a mai spus-o si nu avea sa-l trateze ca pe restul.
Isi indrepta privirea spre mana intinsa a pustiului, cuprinzandu-i-o intr-un mod tandru, gentil, dandu-se jos de pe fereastra. Continua sa il tina de mana, adorand acea caldura pe care corpul blondului o emana, indreptandu-si privirea spre el.
-Nu iti fie frica, Blake. Totul va fi bine.
Isi arcui buzele intr-un zambet suav, dulceag chiar, fiind pentru prima data cand il arata in fata blondului, ochii rosiatici capand acum o blandete de neexplicat. Ii ridica usor mana spre buze, sarutandu-i-o tandru, inchizandu-si scurt ochii.
-Dormi acum. Cand te vei trezi, vei fi departe de lumea asta.
Acel sarut dat mainii pustiului il facu pe acesta sa lesine, Kase cuprinzandu-l la pieptul sau.

Nu isi putea controla tremuratul vizibil. Evident, mintise cand a spus ca ii este frica doar putin, defapt era chiar ingrozit atat de calatorie, cat si de ceea ce avea sa vada cand va ajunge acolo.
Atunci cand Kase ii spuse ca totul va fi bine, incerca sa creada asta fara sa se mai gandeasca ca ar putea exista si lucruri urate, asa ca doar dadu din cap in semn afirmativ si isi urmari mana sarutata. Dintr-o data, imaginile din fata ochilor devenira mai neclare, apoi simti cum isi pierde cunostinta si cade din picioare. Cu toate astea, nu simti niciun impact dur, ba chiar avea senzatia ca nu va mai atinge niciodata pamantul. Si chiar asa urma sa fie.
Tot drumul isi musca buza, ori clipea foarte putin din ochi. Nu visa nimic, vedea doar negru in fata ochilor, dar asta nu-l speria.

Privi pentru cateva clipe in jur, ca apoi sa isi desfaca aripile si sa plece impreuna cu Blake din acel loc. Il tinea ca o mireasa in brate, cu capul sprijinit de pieptul sau, inaltandu-se din ce in ce mai sus, pana ce parasise lumea oamenilor si intra in propiul taram.
In scurt timp se aflau la palat, blondul fiind intins pe patul din propia camera a lui Kase. Totul din jur amintea de folclorul chinez si pana si palatul era identic cu Palatul Interzis din Beijing, acela fiind defapt o replica a palatului lui Kase. Afara era insorit si privighetoarele cantau in ciresul inflorit de langa geam.
Kase se schimbase de haine si acum purta setul kimono ce aminteau de imparatii Chinei, stand pe marginea patului, asteptand ca Blake sa se trezeasca.
Totusi, ei nu erau singuri in camera ci, cu ei mai erau inca doua persoane pe care blondului cu siguranta avea sa-i faca placere sa ii vada.

Atunci cand Blake se trezi, aproape ca era sa cada din pat. In primele cateva secunde nu-si aducea aminte de nimic, dar mai apoi vazu trei chipuri cunoscute. Pe langa asta, peisajul si intreaga atmosfera era schimbata. In jurul sau plutea un alt aer fata de cel cu care era obisnuit. Mai intai dadu cu privirea peste Kase, apoi isi vazu parintii exact asa cum ii vazuse ultima oara. Fara a fi palizi la fata, cu zambetul pe buze.
Se ridica din pat, simtindu-se putin slabit, dar asta nu-l impiedica sa faca mai multi pasi mari spre ei si sa ii imbratiseze. La inceput credea ca viseaza, dar ceva anume il facea sa se simta real. Nu-si putu abtine cateva lacrimi, asa ca le dadu drumul fara rusine.
-Mi-a fost asa dor de voi. Va iubesc!
Ii saruta pe obraz, iar la randul sau primi cateva saruturi perintesti pe frunte si niste zambete imense.
-Multumesc, Kase, spuse, uitandu-se spre el cu niste ochi mari, multumitori.

Urmari intreaga scena fara a spune absolut nimic, avand un mic zambet pe buze, apoi se ridica de pe pat. Locul lui nu era acolo momentan caci, cu siguranta Blake avea multe de discutat cu ai lui, si trebuiau lasati singuri.
-Nu-mi multumi; a fost alegerea ta, una buna dupa cate vezi. Ma gasesti afara daca ai treaba cu mine, acum bucura-te de timpul petrecut impreuna cu ai tai caci, oricum, ei vor ramane la palat cu tine.
Le intoarse spatele si se indrepta spre usa, parasind apoi camera. Iesi din palat, asezandu-se pe scarile din fata acestuia, privind calm in jur. Locul asta nu se asemana deloc cu Iadul imaginar al oamenilor caci, tortura si pedepsele erau intr-un loc cu mult mai indepartat de castel iar prin imprejurimile acestuia, locuiau oamenii ale caror pacate erau atat de mici incat nu trebuiau sa pleteasca pentru ele.