Where's the shell?

-Serveste cat iti pofteste inima. Nimeni nu te va opri aici ca sa bei insa, pentru binele tau, nu exagera caci inca poti fi mahmur chiar si intr-un loc ca asta.
Chicoti scurt, stiind despre ce vorbea caci pana si el avea uneori probleme cu mahmureala dupa multe sticle de vin sau de oricare alta tarie baute.
-Pai avem oameni care se ocupa de gradini, toti servitorii care lucreaza la palat sunt oameni, pana si bucatarul este om. Pe el l-am iertat de pacate caci e singurul capabil sa pregateasca mancare atat de buna. Alti Zei, din pacate, nu mai sunt. Sunt doar eu aici insa, daca vrei chiar atat de mult sa cunosti si alti Zei, putem oricand sa facem o vizita celorlalte taramuri.
Dadu usor din umeri caci i se parea normal ca blondul sa vrea sa cunoasca si altii ca si Kase, mai ales ca dintr-o data tot ce lui i se parusera doar povesti, devenisera realitate.

Se intinse spre sticla din fata lui si mai turna cam o jumatate de pahar, pe care il bau cu guri mici. Nu voia sa exagereze, in niciun caz, doar ca ii era dor de acest gust dulceag. Savura pana la ultima picatura, apoi se uita spre Kase.
-Alte taramuri? Credeam ca toti stau pe acest taram. Vrei sa spui ca tu esti Zeul acestui intreg palat si ceea ce se afla afara, in jurul lui?
Se simtea ciudat sa stea langa o persoana atat de importanta, insa se simtea si norocos. Il luasera pe nepregatite aceste informatii atat de incurcate, dar nu-i displacea sa se gandeasca la ele si sa le rezolve in cap ca pe niste probleme de matematica.
Mamei sale inca nu ii povestise tot, cu toate ca si ea avea o multime de intrebari. La fel si tatalui sau, ce parea ca stie mai multe lucruri, dar avea sa le spuna putin cate putin in fiecare zi.

-Uite cum sta treaba cu noi. In lumea asta traiesc multi Zei si fiecare Zeu stapaneste un taram si are anumite atribute. Eu sunt Zeul Mortii si stapanesc Taramul Mortii, locul unde te afli tu iar eu am atributia de-a avea grija de fiecare om ce ajunge aici. Sa ma asigur ca plateste pentru pacatele facute cat a fost in viata, iar daca nu, sa ma asigur ca sunt fericit si duc o viata frumoasa. Alti Zei se ocupa cu alte lucruri. Spre exemplu Zeita Fauna, care mi-e o prietena foarte buna: ea stapaneste peste Taramul Animalelor si, la fel ca mine, trebuie sa se asigure ca animalele sunt fericite iar cele care au fost, aproximativ, bestii cat traiau, sunt transferate pe taramul meu. Intre noi exista o conexiune stransa caci trebuie mentinut un echilibru perfect.
Ii explica astfel incat Blake sa inteleaga cum stateau lucrurile in lumea lui, turnndu-si si el inca un pahar, incepand sa bea.

I se parea destul de logic tot ce spusese el acolo. Daca statea putin sa se gandeasca, asa isi imaginase si el ca se petrec lucrurile acolo sus, doar ca exista un singur taram cu un singur Zeu. Intr-un timp nu mai credea nimic, ci ii asculta pe toti cum vorbesc despre Rai si Iad, razand si amuzandu-se pe seama vorbelor acestora.
-Daca ai stii ce perceptii au oamenii despre tot ce se intampla aici sus. Sunt o gramada de vorbe, unele mai aproape de adevar decat celelalte.
Se amuza si el putin, aducandu-si aminte de orele de religie de la scoala.
-Chiar as fi fericit daca as mai putea vorbi cu alte persoane in afara de tine si de parintii mei. Sunt o persoana foarte sociabila si am nevoie de lume vorbareata.

-Crede-ma, stiu foarte bine despre ce vorbesti.
Incepuse sa rada caci stia perfect conceptiile oamenilor legate de lumea lui Kase care, mai exact, descriau doar taramul pe care-l stapanea insa, nu si celelalte taramuri din nefericire.
-Oh, daca vrei pe cineva vorbaret atunci sigur vei vrea sa stai de vorba cu gradinarul! Tipul ala nu se opreste nici o clipa din vorbit, nici macar nu oboseste. Nici nu inteleg de unde are atata energie ca sa vorbeasca intr-una.
Zambi larg, amuzat, dand negativ din cap caci isi amintea foarte bine durerile de cap pe care acel om i le pricinuia de fiecare data cand statea de vorba cu el. Ceva ii spunea ca avea sa se inteleaga bine cu Blake, personalitatile lor fiind destul de asemanatoare.
-Iar daca vrei sa vorbesti cu un alt Zeu, maine ii putem face o vizita Leodorei, Zeita Fauna. Sunt sigur ca va fi incantata sa stea de vorba cu tine

De abia astepta sa-l cunoasca pe gradinar, dupa ce Kase ii spusese acele lucruri. Nici bucatarul nu era mai prejos, chiar pareau niste oameni minunati.
-Sunt de acord, spuse Blake cand aduse aminte de Leodora.
Ii trebui doar sa clipeasca si deja isi dadea seama cat de bine o sa se simta aici, pe acest taram.
-Kase, te rog, mergem odata la izvoarele acelea? Simt ca am nevoie de putina relaxare si liniste, il ruga, facand o fata dragalasa cu care se astepta sa nu fie refuzat. Apoi, ca sa se asigure ca vor merge, se si ridica de la masa, luand un prosop si stergandu-si mainile si buzele.

Ranji oarecum amuzat cand vazu fata dragalasa pe care acesta o puse, facand un gest ca si cum ar fi spus ca renunta, ridicandu-se de la masa.
-Sunt in stare sa comentez macar?
Ii multumi bucatarului pentru masa apoi se indrepta spre usa, deschizand-o, asteptand ca pustiul sa iasa primul. Ruga doua servitoare sa pregateasca proasepele pentru izvor si restul lucrurilor.
-Urmeaza-ma, te rog.
O lua inainte, indreptandu-se spre izvoare. Iesi din palat caci izvoarele erau ceva mai departe, insa nu chiar atat de departe, la vre-o cinci minute de mers pe jos de la palat. Odata ajunsi acolo, servitoarele terminasera cu pregatirile, retragandu-se.

Era fericit ca-l convinsese atat de usor. Poate ca si data viitoare cand mai avea nevoie de ceva, avea sa apeleze iarasi la acea fata dragalasa. Atat de usor sa fie pentru Blake? Doar o privire si Kase sa accepte? Dadu din umeri, pentru ca nu era ca si cum nu-i convenea, apoi il urma destul de tacut tot drumul. Mai vorbeau doar chestii normale, fara alte intrebari si raspunsuri complicate.
Cand au ajuns, Blake, ca de obicei, inspecta locul din priviri.
-E minunat! Exact asa cum ma asteptam, spuse pe un ton calm, uimit cat de repede fusese pregatit totul. De abia astepta sa se schimbe si sa intre in apa fierbinte, asa ca o lua inainte spre locul unde credea el ca sunt vestiarele, pentru a-si lasa hainele.

Zambi larg cand l-a auzit, adorand sa vada inocenta si copilaria din el. Chiar era special... Ofta adanc in sinea sa, urmarindu-i pana la acele vestiare. Odata ajuns acolo, incepu sa-si desfaca kimonoul destul de complicat, ramanand curand la bustul gol. pe spate avea un imens tatuaj ce-l acoperea in intregime, reprezentand un dragon chinezesc ce inconjura o frumoasa gheisa, ca si cand ar fi vrut sa o rapeasca. Avea tatuajul ala de cand se stia si pana si in ziua de azi se vedea absolut perfect, fiecare detaliu putand fi observat cu usurinta. Se intoarse cu spatele la pusti, scapand si de pantaloni si de boxeri, ramanand gol. Isi lega un prosop in jurul taliei pe care avea sa-l dea jos curand caci se duse la dusuri ca sa-si curete corpul.

Ajuns acolo, incepu sa se dezbrace incet, urmarindu-l in acelasi timp pe brunet. Cand isi dezveli tatuajul, se opri si incepu sa il studieze cu atentie. Era inetersant, de aceea ii captase intreaga atentia si nu mai putea sa se uite in alta parte. De obicei, nu prea putea face mai multe lucruri deodata, sau le facea prost, asa ca decise sa il priveasca, apoi sa continue sa se dezbrace. Obserca intr-un timp cand Kase ramasese gol de tot si simti cum sangele i se urca in obraji, insa se intoarse cu spatele si se calma rapid.
Se dezbraca si isi lua un prosop la randul lui, indreptandu-se spre dusuri. Acolo il dadu jos si se baga sub jetul de apa cu totul, adorand senzatia picaturilor ce curgeau cu presiune pe umerii lui. Inchise ochii si isi lasa capul pe spate, apa spalandu-i si fata. Dupa ce termina, iesi gol, fara a-si mai lua prosopul.

Intra sub un dus, pornind apa, lasand-o ca aceasta sa ii curga pe corp si sa il spele, impreuna cu parul lui care, acum era drept. Il daduse peste cap, aratand acum de parca ar fi fost vre-un mafiot, amuzandu-l cand altii ii spuneau asta.
Oprise apa si iesise si el de sub dus, luandu-si prosopul cu el dar fara a-l mai lega in jurul trupului. Se indrepta spre izvoare, lasand prosopul sa-i cada din mana, apropiindu-se de apa, ca apoi sa intre in ea, ranjind larg cand simti brusca schimbare de temperatura atat de placuta. Se rezema cu spatele de una dintre margini, stand in sezut, turceste mai exact, apa venindu-i pana la piept.
Isi puse ambele maini coate pe margine, stand foarte comod, relaxandu-se total.

Pana ce sa ajunga la izvoare, mai zabovi putin prin vestiare pentru a-si aranja hainele ce le aruncase inainte sa se duca la dus. Dupa asta, iesi pe coridor si pasi descult pe bucatile de lemn ce scartaiau din cand in cand sub greutatea lui. Intra la izvor, vazandu-l pe Kase deja acolo. Fara sa scoata vreo vorba, intra si el in apa, bagandu-se pana la gat.
Schimbarea de temperatura ii facu muschii din intregul corp sa se incordeze in primele secunde, apoi se relaxara de la cel mai mic la cel mai mare.
Se aseza exact langa brunet, brat lang brat, putand sa-l auda in caz ca vorbea ceva, fara sa fie nevoiti sa strice linistea. Sufle greoi de cateva ori, apoi isi lasa capul pe spate si inchise ochii.

Kase isi tinea ochii inchisi, avand un zambet satisfacut pe fata, simtindu-se foarte bine in acel moment. Apa fierbinte ii alinta fiecare por si fiecare nerv din intregul corp, muschii lui fiind complet relaxati, oferindu-i o stare de bine.
-Cum ti se pare?
Intreba fara sa-l priveasca si fara sa-si deschida ochii, lasandu-si capul pe spate.
Spera ca pustiului sa ii placa si sa nu se simta dezamagit, televizorul dandu-i o alta perspectiva asupra izvoarelor termale insa, cum ar putea cineva sa fie dezamagit de un astfel de loc minunat? El cu siguranta nu era si cu siguranta avea sa vina aici foarte des.

Deschise ochii atunci cand ii auzi intrebarea, insa nu-si clinti capul. Gasise o pozitie perfecta.
-E mult mai relaxant si placut decat arata actorii aia la televizor. Probabil, obisnuiti, nu mai pot reproduce acest loc asa bine, rase scurt, lingandu-si buzele de picaturile ce-l gadilau.
-As vrea sa venim mai des aici, daca nu te deranjeaza. Apropo, de acum trebuie sa petrecem tot timpul impreuna, nu?
Il speria putin raspunsul ce avea sa urmeze, dar avea sa fie de acord cu el, oricare ar fi acela.

-Hmmm...pacat. Ei au de pierdut.
Ranji si mai larg, fiind acel ranjet satisfacut si nu malefic. Cand ii auzi intrebarea, dadu usor din umeri.
-Nu neaaparat. Adica chiar daca esti aici, poti duce aceeasi viata pe care ai avut-o in lumea ta. Nu esti obligat sa iti petreci tot timpul cu mine si, cred ca amandoi stim bine ca putin timp departe unul de celalalt nu strica, nu?
Chicoti amuzat si isi deschise ochii, retragandu-si mainile, tinandu-le acum sub apa.
-Fi sigur ca vom veni cu mult mai des. La cat este de placut, cum as putea sa spun oare nu?

-De ce spui asta? Stiu ca ai nevoi, dar acum ca sunt partenerul tau e permis s-o faci cu altcineva?
Ridica o spranceana, din nou, fara a-si clinti capul. Incepu sa-si miste putin mainile sub apa, apoi reflecta asupra cuvintelor pe care le spusese cu putin timp in urma, dorind sa lamureasca ceva.
-Nu ma intelege gresit, nu e ca si cum nu as fi de acord, dar nu vreau sa fiu o jucarie folosita doar atunci cand ai nevoie de ea.
De data asta isi clinti putin capul, cat pentru a-l privi cu coada ochiului. Cand dadu de expresia lui satisfacuta, zambi si el la fel, lasandu-se mai in jos pana ce apa il cuprrinse cu totul, apoi iesi doar cu capul.

Il privi cu coada ochiului cand facuse asta, pastrandu-si zambetul pe buze.
-Cu mult timp in urma, pe vremea cand oamenii nu credeau decat in ceea ce se afla pe pamant, un zeu a coborat printre ei iar acolo acel zeu si-a gasit iubirea. O fata sarmana, fara parinti, lovita de-o boala insa totusi frumoasa. Zeul s-a indragostit de ea si a luat-o inapoi cu el in ceruri iar oamenii au inceput sa creada in noi. Odata la o mie de ani, ne este permis sa coboram pe pamant si sa ne cautam dragostea eterna insa, cei care nu o gasesc, doar iau pe cineva cu ei in speranta ca se vor indragosti si vor fi fericiti. Eu am coborat de multe ori pe pamant si am adus aici multe persoane insa nici unul nu a fost cel sau cea pe care o cautam. Nu au avut acel ceva special in ei insa... tu l-ai avut. Am stiut asta din prima clipa in care te-am vazut, am stiut ca pentru mine, tu esti acela, tu esti ca si fata de care primul Zeu s-a indragostit si am vrut sa vi cu mine. Te-am adus aici stiind ca ma voi indragosti de tine, ca tu vei fi Zeul muritor care va conduce taramul asta alaturi de mine insa, nu vreau sa te presez asa ca las ca totul sa se rezolve in timp dar nici nu pot sa ma opresc in a nu mai avea pe cineva in pat cu mine caci daca fac asta, atunci imi voi pierde din puteri si risc sa pierd totul. Alaturi de mine, pana ce Zeul sau Zeita muritor/toare se va arata, conduc niste cancelari. Daca acei cancelari vad ca m-am oprit din a mai face dragoste, din cautari, o voi incurca caci, pana la urma, va trebui sa am si un mostenitor.
Ii explica cat de bine putut, fiind putin incruntat acum.

Blake asculta, imaginandu-si intamplarile trecute exact asa cum le povestea el. Fara a-i descrie fata, blondul si-o imagina cum putea, fiind captivat de poveste. Ofta oarecum trist cand realiza ca barbatul de langa el se opri din povestit. De data asta nu mai fu nevoit sa puna informatiile cap la cap pentru a intelege, caci totul ii fusese explicat ca la carte.
-E destul de ciudata viata ta. Si e si mai ciudat cum tu spui ca am ceva special, dar eu nu inteleg ce.
De data asta nu rase, nu zambi, cu toate ca simtea nevoie, prefera sa ramana fara expresie.
-Unde sunt ceilalti pe care i-ai ales, dar nu au avut nimic special incat sa devina dragostea ta?
Cred ca ii incuiase deja capul cu atatea intrebari, dar era curios.

-Sunt in palat inca si... nu stiu exact cum sa iti explic asta dar e ca si cum ceva din tine iti spune cand ai gasit acea persoana. O simti si esti sigur ca ea este si iti este teama ca ai sa o pierzi. Te uiti la ea si vezi acea scanteie care aprinde ceva din tine. Asta s-a intamplat cu mine mai exact, atunci cand ne-am intalnit si din cauza asta stiu ca tu esti alesul si ca esti special.
Zambi in timp ce ii explica, indreptandu-si apoi privirea spre el. Da, el chiar era special si nu avea sa-si schimbe prea des parerea despre el.
-Vreau sa fi fericit aici caci pentru mine esti important si daca tu esti fericit, atunci si eu sunt.

Isi duse mainile sub el pentru a se sprijini si ase ridica. dadu putin din cap ca sa scuture suvitele grele si pline de picaturi de apa, apoi ramase in apa doar de la umeri in jos.
-Cred ca o sa-mi ia putin timp pana o sa ma obisnuiesc cu toate lucrurile de aici. Nu vreau sa ma grabesc, dar incerc sa nu dureze nici foarte mult. Deci, imi pare rau daca voi continua safiu confuz in unele momente.
Se bucura pana la urma ca brunetul gasise ceva special in el, altfel, poate nu ar mai fi ajuns aici si nu ar mai fi avut ocazia sa-si revada parintii. Ca tot isi amintise de ei, i se facea din nou dor.
-Daca ma crezi, imi e putin teama sa adorm. Poate cand ma voi trezi sunt din nou acasa, pe pamant, in patul meu. Nu e posibil asa ceva, nu?

Se relaxa iarasi, lasandu-se ceva mai in jos pana ce apa ii venise la nivelul gatului, stand acum cu picioarele intinse.
-Te inteleg si nu trebuie sa iti faci griji pentru asta. Iti voi explica orice, de cate ori este nevoie, oricand este nevoie.
Il linisti, ca sa nu-si mai faca griji in legatura cu acest amanunt. Kase era aici pentru el, oricand va avea nevoie de ajutor. Era logic sa fie confuz; experimenta atat de multe lucruri noi incat ar fi trebuit sa o ia razna de pe-acum dar, se tinea bine din fericire.
-Nu, nu este. Iti promit ca atunci cand te vei trezi, vei fi inca aici pentru foarte mult timp de-acum incolo. Atat de mult timp incat te vei plictisi de lumea mea.

-Nu vreau sa ma plictisesc... sopti, privind inainte spre aburii ce pluteau in fata lor.
Nu mai scoase niciun sunet mult timp, ba chiar atipise putin, dar se trezi imediat, putin speriat. Din fericire, era inacelasi loc, deci nu era vorba de niciun vis. Trebuia sa accepte si sa inteleaga ca tot ce se intampla este real. Incerca sa calculeze fara vreun ceas, timpul cat statusera aici. Nu ca se plictisise, dar ii era teama ca daca va sta prea mult, se va obisnui cu locul, iar apoi cand va veni din nou pe aici, sa nu i se mai para atat de interesant ca la inceput.
Se ridica, facand mai multi pasi in fata siprivindu-si goliciunea. Se simtea si el privit, dar nu spuse nimic si iesi de tot din apa.
-Te astept in vestiar, zise scurt.

Il privi atent cand acesta se ridica din apa, urmarindu-l in timp ce disparu, lasandu-si capul pe spate. Nu-l deranja deloc sa astepte insa, oare cat va trebui mai exact sa o faca? Oare cand il va avea doar pentru el?
Stramba din gura si alunga acele intrebari, ridicandu-se. Iesi si el din apa, luand prosopul pe care-l adusese, legandu-l in jurul taliei. Se indrepta spre vestiare si intra, apropiindu-se de locul unde-si lasase hainele, luand un prosop mai mare cu care incepu sa-si usuce pielea, si putin parul ca inca ii mai era ud.
Isi lua inapoi kimono-ul pe el, aranjandu-si putin parul, fiind gata de plecare. Experienta izvoarelor termale il relaxa complet si il facu sa fie mai destins si cu mult mai calm.
Isi indrepta privirea spre pusti, zambindu-i.
-Mergem?

Odata ce ajunse, se puse pe o banca si incepu sa se stearga cu prosopul, apoi se imbraca, incat, atunci cand Kase ajunsese si el in vestiar, blondul era deja gata. Isi alunga orice gand ce-i trecea la momentul de fata prin cap, dorind sa fie liber... macar de data asta.
-Da.
Raspunse scurt, trecandu-si de mai multe ori mana prin par pentru a-l scutura. Inca nu voia sa se usuce, ii placea senzatia de umezeala.
-Daca imi aduc bine aminte, trebuie sa mergem la croitor sa-mi iau kimonourile, nu?
Cand il vazu pe Kase cu al sau, isi aduse aminte ca ceruse si el sa i se faca doua, asa ca ii reveni curiozitatea asupra materialelor date acelui domn de la croitorie.

-Da, asa este. Vom merge acum sa le iei insa, eu ma voi duce in biblioteca caci am ceva de rezolvat acolo. Daca ai treaba cu mine, poti sa vi si tu, nu ma vei deranja. De la usa croitorului, mai mergi inca cinci usi, apoi faci la dreapta si vei vedea o usa imensa, sculptata. Acolo este biblioteca.
Spuse calm, incepand sa mearga, indreptandu-se spre iesire. Vroia doar sa caute cartea cu vechile ''legende'' ale zeilor si sa se documenteze putin, atata tot.
Nu durase mult pana ce au ajuns inapoi la palat iar Kase il indruma pe Blake pana la usa croitorului caci, cu siguranta inca nu stia drumul, lasandu-l sa-si ia hainele, acesta indreptandu-se spre biblioteca.
Intra inauntru, inchizand usa in urma lui, urcandu-se cu scara pana la raftul unde trebuia sa fie cartea, incepand sa o caute.