Where's the shell?

-A spus palat? isi zise in gand, facand ochii mari.
Dupa cum putea observa peisajul pe fereastra, chiar era minunat acest loc. Nu stia ce sa faca mai intai, asa ca se aseza impreuna cu ai sai pe marginea patului si incepura sa vorbeasca ore in sir. Aveau multe de povestit iar lui inca nu-i venea sa creada ca nu face parte dintr-un vis frumos, bineinteles. Dupa mult timp de discutat, se simti nevoit sa inspecteze acest loc. Nu avea de gand sa-si bage nasul peste tot, insa macar sa vada putine locuri.
Isi lua cu greu la revedere de la ai sai, apoi iesi din camera. Cu siguranta aveau sa vorbeasca din nou.
Decoratiunile in stil chinezesc nu-l deranjau deloc. Citise cateva opere chinezesti si vazuse putine filme, insa nu cunostea mai deloc cultura acestora. La fiecare pas era cuprins de uimire.
-Kase, sopti cand ajunse pe scarile palatului si-l vazu pe brunet. Asta e casa ta? intreba uimit.

Le oferii celor atat timp cat ei doreau ca sa stea de vorba, Kase inca aflandu-se pe scarile palatului. Timpul aici pentru el statuse in loc si nu putea sa spuna daca au trecut ore sau minute de cand plecase din camera. Se obisnuise prea mult cu taramul asta ca sa mai poata tina cont timpului care se scurgea, mai ales ca aici noaptea nu era la fel ca si in lumea oamenilor, uneori ea fiind chiar inexistenta.
Auzindu-i vocea pustiului, isi indrepta privirea spre el, dand afirmativ din cap, zambitor.
-Asta este palatul in care locuiesc de milioane de ani iar tot ce vezi in jurul lui si mai departe, este taramul meu. Iadul nu este asa cum voi vi l-ati imaginat ci este asa cum tu il vezi acum. Foarte departe de palat sunt locurile unde oamenii isi ispasesc pedepsele pentru pacatele pe care le-au facut insa, in prejurimi, este locul unde oamenii care nu au avut pacate majore traiesc. Cred ca voi il numiti Rai, sau ceva de genul.
Spuse ganditor, dand indiferent din umeri, privind incontinuare inainte.

Il asculta, punandu-se incet langa el ca nu cumva sa strice sau sa sparga ceva. Totul parea foarte scump, cu tote ca era sigur ca nu statea nimeni sa cumpere acele lucruri. Pur si simplu erau acolo.
-E destul de asemanator cu ceea ce spun oamenii pe pamant despre Iad si Rai. Difera putin, insa intr-o pictura de-a mea as putea sa zic ca este aproape identic, mai putin stilul chinezesc. Niciodata nu mi-am imaginat ca aici sus exista asa ceva. Pe langa asta, nu credeam ca exista un palat, sau ceva asemanator.

Chiar era frumos si-l facea sa se simta ca un rege. Se apropie mai mult de Kase si, in semn de afectiune, se puse in bratele lui.
-De acum sunt partenerul tau?

Il asculta atent, privindu-l calm. Lumea oamenilor, dupa cum mai spusese, il schimbase radical insa, aici, era o cu totul alta persoana. Era Kase pe care toti il respectau pe drept.
-Stilul asta a fost aici de cand ma stiu. Nu stiu exact de unde a pornit insa imi place foarte mult si nu m-a lasat inima sa schimb nimic. Tot ce vezi aici este neschimbat de milioane de ani. Doar oamenii care stau la palat se mai schimba uneori.
Ii explica in timp ce gesticula scurt din maini, cazand putin pe ganduri. Acum ca statea sa se gandeasca, Blake avea dreptate: locul asta chiar nu se deosebea prea mult de cele pe care oamenii credeau ca le stiu dar nici nu avea de gand sa schimbe ceva.
Il privi atent cand se puse in bratele lui, zambind larg cand ii auzi intrebarea. Isi duse mainile pe umerii acestuia, indreptandu-si privirea inainte.
-Poti spune asta insa, nu am sa te oblig sa intretii vre-un act sexual cu mine. Am sa astept pana ce vei fi gata si, dupa cate vezi, nu ai sa devi un sclav sexual.

Cuprinse in aria sa vizuala tot ceea ce se afla in fata lui. Inca simtea ca viseaza, chiar daca incerca sa-si alunge acest gand.
Odata pus in fata lui, in bratele sale, se simtea foarte protejat. Acest sentiment il facu sa nu mai fie chiar asa teapan.
-Observ ca nu ma obligi cu nimic, insa lucrurile se pot schimba, nu? Ca sa fiu sincer, nu capat increderea intr-o persoana, sau Zeu, in cazul tau, atat de repede. Imi pare rau, dar asta sunt eu. Insa, in semn de multumire, iti pot oferi macar asta, momentan...
Apoi, dupa ce termina replica, se intoarse cu fata la el si se agata de vesta acestuia, ridicandu-si capul si lipindu-si buzele de ale lui, formand un sarut simplu. Isi duse limba in cavitatea lui putin timid, apoi o misca si opri brusc sarutul. Se intoarse in pozitia initiala, ghemuindu-se mai mult cu spatele in abdomenul sau.

Isi lasa privirea asupra lui, dand usor din umeri. Nu se astepta ca acesta sa o faca. Era normal ca el sa nu aibe incredere in Kase, mai ales dupa atat de putin timp petrecut impreuna dar, va veni si ziua cand Blake o sa vada ca era ok daca avea incredere in el. Mari involuntar ochii, dea dreptul surprins atunci cand blondul il sarutase insa, ii raspunse mai mult ca bucuros la sarut, chiar daca acesta lua sfarsit intr-un mod tragic de brusc. Chicoti in sinea lui, ducandu-si o mana in parul pustiului, ciufulindu-l putin.
-E ok, nu trebuie sa te fortezi. Avem tot timpul din lume la dispozitie ca sa ne cunoastem. Acum, sa mergem. Croitorul trebuie sa iti ia masuri pentru haine si, ma tem ca vei purta doar kimono-uri cum si eu port. Dar iti poti alege orice model de kimono vrei sau, sa-l modelezi dupa bunul plac. Apoi trebuie sa mergem la bucatarie si sa-i spui bucatarului ce ai vrea sa mananci si, poate vei vrea sa petreci putin timp cu mine la izvoarele fierbinti, sa ne destindem.
Spuse in timp ce se ridica, intinzandu-i mana blondului ca sa-l ajute.

Avea de gand sa stea mult timp asa, dar pana la urma trebuia sa se ridice. Isi refacu freza, apoi il asculta pe Kase.
-Kimonouri? Noroc ca imi plac, zambi el prosteste, mintind, evident. Nu era ca si cum nu le suporta, dar nu avea de gand sa poarte vreunul atat de curand. Atunci auzi ca numai asta trebuie sa poarte, ofta, acceptand in sinea lui.
Toate lucrurile parca erau facute dupa un anumit program, iar lui nu-i prea placeau aceste programe. Cu toate astea, nu regreta ca ajunsese aici. Pana acum ii placea tot ceea ce vazuse.
Dadu din cap si il urmari, incercand sa se gandeasca la un model dragut de kimono pe care avea sa-l poarte. Macar sa ii placa culoarea, daca genul acesta de haina nu-i convenea asa mult.

O lua inainte si se indrepta spre atelierul croitorului care ii asteptau deja. Intra inauntru, apropiindu-se de o masa pe care erau intinse tot felul de materiale foarte frumoase, facandu-i semn lui Blake sa vina la el.
-Alege tot ce doresti si spune-i croitorului cum iti vrei hainele. Sunt sigur ca el iti poate crea hainele perfecte.
Isi trase un scaun dupa ce termina de vorbit, asezandu-se pe el, picior-peste-picior, cu mainile la san, lasandu-i pe cei doi sa isi rezolve treburile, fara a se implica mai mult decat o facuse deja.
Privea in jur, acolo fiind tot felul de modele de haine, de la rochii de epoca pentru dame, pana la uniforme englezesti pentru printi. Croitorul ala chiar avea imaginatie si o gramada de timp liber, nu gluma.

Il urma tacut, iar odata ajuns in atelier, avea senzatia ca trebuie sa atinga tot ceea ce vedea, dar se abtinu. Privi materialele, alese ceva mai inchis, aproape de negru, apoi se duse spre croitor.
-Vreau un kimono din acest material, domnule, si... daca se poate sa fie mai scurt, zise, zambind usor timid. Se gandea ca lui Kase i-ar placea o pereche de picioare dezvelite, asa ca dorea sa-i faca pe plac.
-Daca se poate, sa fie cusuti si cativa fluturi albastri, din acest material, zise Blake, intinzand matasea albastra spre domn.
Dupa ce mai dadu cateva informatii in legatura cu un al doilea kimono, se intoarse spre Kase.
-Sper ca o sa-ti placa ce am ales.
Zambi, analizandu-i pozitia brunetului. Paria ca mai avea multe de aflat despre acest loc, ceea ce-l facea si mai curios. Voia sa intrebe despre viitoarele locuri unde vor avea sa mearga, dar tacu, preferand sa ramana surpriza. Acum, cel mai mult decat orice, astepta sa fie gata kimonoul negru cu fluturi albastrii.

Se ridica de pe scaun cand blondul termina, zambindu-i, fiind sigur ca avea sa ii placa ceea ce acesta alesese.
-Vom veni mai pe seara sa-l luam. Lucreaza foarte repede asa ca le vei avea curand. Sa mergem acum.
Il saluta pe croitor apoi se indrepta spre usa, deschizand-o, lasandu-l pe blond sa iasa primul, urmandu-l apoi. Facu cativa pasi inainte, insa nu prea multi caci se opri in loc, privind spre o camera, zambind larg.
Ii facu semn lui Blake sa-l urmeze, apropiindu-se de usa unui atelier ce presupunea a fi gol, deschizand-o, intrand inauntru.
-Stiu ca iti place foarte mult sa pictezi asa ca, ti-am amenajat un atelier propiu. Aici gasesti tot ce tine de arta: de la panze pana la cele mai diverse culori. Sper ca iti place.

Din cate intelesese de la Kase, cele doua kimonouri aveau sa fie gata destul de repede. Se gandea oare ce fata va face brunetul cand va vedea ca unul dintre ele este destul de scurt. Rase in sinea lui, neputand sa-si abtina si un zambet mare la exterior.
Iesi din incapere si-l urma pe brunet, ajungand in cealalta camera. Privi totul de parca se afla un taram intreg numai al lui, apoi se uita spre Kase.
-Oh, e atat de frumos. Multumesc! Si chiar ma gandeam ca uitasem sa iau pensulele, panzele si acuarelele.
Facu cativa pasi inauntru, apoi incepu sa analizeze totul mai in detaliu. Intr-adevar, tot ce se afla acolo era de cea mai bune calitate. Il privi iarasi pe Kase, multumindu-i din privi. Acesta merita mai mult, insa momentan doar asta putea face Blake pentru el.
-De abia astept sa vin maine aici si sa pictez...

Zambi larg cand vazu cat de fericit era Blake, asta fiind multumirea lui; nu avea nevoie de una mai mare. Il lasa sa inspecteze camera, Kase ramanand aproape de usa, zambindu-i cand ii multumi din priviri.
-Am adus si tabloul cu mine... pe care l-ai pictat atunci. E pe stativul de langa perete.
Ii arata cu degetul, ramanand in loc. Daca blondul era fericit, atunci si Kase era fericit si nu ii mai trebuia absolut nimic. Vroia sa se simta capabil sa faca fericita o persoana atat de speciala ca el, asta dandu-i puteri, forta de care are nevoie ca sa continue sa fie asa cum era si sa nu se schimbe.
-Poti veni de cate ori vrei, si cand vrei aici. Nimeni nu va intra si nu te va deranja si nimeni nu va umbla cu lucrurile tale. Daca lipseste ceva de-aici si vrei sa-l ai, doar spune-mi si am sa ti-l aduc, bine?

Isi trecu mana prin par si se uita in partea in care se afla ultimul lui tablou, cel in care aparea Kase si perechea sa imensa de aripi. Se apropie, il inspecta si realiza ca inca putea fi modificat caci acuarelele nu se uscasera inca. Voia sa mai retuseze putin ochii, dar lasa pe maine asta.
Se apropie de usa, acolo unde era brunetul, si se opri exact in fata lui.
-Din pacate, nu sunt prea talentat si nu pot picta orice din minte, asa ca am nevoie de mai multe chestii drept modele. As vrea sa-mi pictez parintii, apoi nu m-ar deranja daca ti-as mai face un tablou si ma gandeam si la peisajul mirific de afara. Dupa aceea, cred ca am nevoie de mai multe lucruri ca model, dar nu vreau sa te deranjez cu asta acum. O sa-ti spun cand voi avea nevoie de altceva. Multumesc din nou.
Se ridica pe varfuri si se intinse spre buzele lui, asteptandu-l pe brunet sa se aplece spre el.

Il ascluta cu atentie, sorbindu-i fiecare cuvant pe care buzele lui rozalii le rostea, dand afirmativ din cap. Avea sa-i aduca cate modele dorea si nu-l deranja daca acesta o sa-i mai faca inca un tablou. Ii placea modul in care Blake il vedea si nu avea nici o problema cu pozatul asa ca, nu vedea de ce nu.
-Foarte bine atunci, cand vei vrea, am sa-ti aduc orice modele doresti si am sa-ti fiu si eu model.
Zambi larg, marind usor ochii cand vazu ca se intinse dupa un sarut. Se apleca in cele din urma, facandu-i pe plac pustiului, pesandu-si buzele de buzele dulci ale pustiului, cuprinzandu-l tandru in brate. Sarutul nu dura mult caci nu vroia sa-l preseze asa ca il rupse, dandu-i drumul din brate, facandu-i scurt cu ochiul.
-Sa mergem la bucatarie; bucatarul ne asteapta.
Ii deschise iarasi usa si astepta sa iasa, iesind si el apoi, indreptandu-se spre bucatarie.

Cand il saruta, simti cativa fiori din cap pana in picioare, dar ii ignora. Acum se gandea numai la momentul in care avea sa testeze toate tipurile de pensule si acuarele. Inca de pe pamant avea mai multe planuri in legatura cu viitoarele tablouri, asa ca aici avea sa-si continue visele.
-Ok, zise si dadu din cap, simtind cum stomacul sau cere de mancare. Putea paria ca si mancarea, la fel ca celelalte lucruri, va fi de cea mai buna calitate, iar acest gand il facea sa se linga pe buze.
-Apropo, cand mergem la izvoarele fierbinti? De mult mi-am dorit sa stau intr-o apa asa calda si relaxanta. Am vazut numai in filme.
Incepu sa rada, simtindu-se bine in compania lui Kase. Era curios cum sunt celelalte zeitati sau oameni de pe aici, asa ca ardea de nerabdare sa ii cunoasca. Totusi, inca se confrunta cu unele emotii.

Chicoti cand il auzise, fiind chiar amuzanta partea cu ''am vazut numai in filme''.
-Vom merge imediat dupa ce vom sta de vorba cu bucatarul si iti vei lua cina. Crede-ma, izvoarele fierbinti sunt cele mai grozave lucruri cand vine vorba de relaxare. O sa vezi curand.
Ii facu cu ochiul si, dupa inca cativa metrii, intra in bucatarie iar bucatarul venise la ei.
-Vreau sa ii spui bucatarului tot ce ai vrea sa mananci de-acum incolo. Acum, vei avea parte de o cina traditional chinezeasca caci nu am stiut ce iti place sa mananci as aca bucatarul a pregatit doar asta.
Ii explica calm, fara sa se grabeasca, privindu-i pe rand: cand pe Blake, cand pe bucatar.

Cand intrara in bucatarie, un miros puternic de mancare gustoasa si bine gatita ii izbi nasul. Inghiti in sec, iar stomacul sau scoase un alt sunet. Rusinat, il acoperi cu ambele brate si il saluta pe bucatar.
-Am inteles, Kase.
Spera ca mancarea chinezeasca sa-i placa pentru ca, la fel ca si cu izvoarele, vazuse o astfel de cina numai in filme, sau mai citise despre ea prin carti. Nu stia de ce, dar simtea ca ar putea manca orice in acest moment. Nu era un poficios si nici un rasfatat cand venea vorba de mancare. Ba chiar intr-un timp il tenta sa guste din specialitatile fiecarei tari.
-Tu nu mananci cu mine? intreba rugator, stiind oricum ca pentru Kase mancarea nu are niciun efect.

-Ba am sa mananc. Chestiile astea miros bine si au gust placut. Mereu mi-a placut mancarea oamenilor desi nu simt nevoia de-a ma hranii.
Rase scurt, asezandu-se la masa, asteptand ca si Blake sa se aseze pe scaunul din fata sa. Masa incepu sa fie umpluta cu tot felul de preparate, furandu-i ochii lui Kase. Chiar miroseau bine si cu siguranta aveau un gust si mai bun. Lua betisoarele, le rupse, luand bolul cu orez, incepand sa manance odata cu blondul, cerand sa li se aduca si ceva alcool. Nimeni nu spusese ca brunetul nu era adeptul alcoolului caci, el chiar era si acum ca avea cu cine sa bea, macar putin, devenise un adept si mai mare.
-Daca nu iti place sa nu te fortezi. O sa-l pun pe bucatar sa faca altceva.

Zambi si se aseza la masa. Cand preparatele sosira, fu chiar uimit. Se astepta la ceva delicios, dar tot ceea ce umpluse masa, era si mai si decat isi imagina el.
Rupse betisoarele, la fel cum il vazu pe Kase ca face, apoi incerca sa le manuiasca, uitandu-se din cand in cand la brunet. Reusi destul de greu sa ia o inghititura, si asta pentru ca dusese foarte repede betisoarele la gura inainte sa cada mancarea din ele. Se uita in jur dupa niste tacamuri mai normale si aproape ii venea sa manance cu mana, caci era lihnit.
-Uhm... Nu stiu sa mananc cu astea. Ma poti ajuta? zise incet, de frica sa nu se faca cumva de rusine.
Pana acum, acest loc i se parea foarte formal si nu dorea sa iasa in evidenta cu experienta lui inexistenta.

Isi indrepta privirea asupra lui cand il auzise vorbind, chicotind scurt.
-Trebuia sa-mi dau seama ca betisoarele nu au fost o idee buna.
Se ridica de la masa, tragandu-si scaunul langa pusti. Ii lua mana, pozitionand corect betisoarele, dupa care il ajuta sa ia o bucata de carne si sa o duca la gura, retragandu-si mana.
-Daca le ti asa si nu iti ti mana incordata, nu vei mai avea probleme.
Isi lua propiile betisoare, ramanand pe loc, fara a-si mai muta scaunul
-Oh! Trebuie sa incerci asta!.
Se intinse pana la bol si apuca intre betisoare o bucata de carne preparata intr-un alt mod, ducand-o la buzele blondului, asteptand ca acesta sa le deschida si sa accepte ceea ce Kase i-a oferit.

Incerca sa fie foarte atent la modul de a tine betisoarele. Avea impresia ca ii vor mai trebui mai tarziu, asa ca spera din tot sufletul sa nu uite ca sa nu fie nevoit sa intrebe iarasi. Incerca sa nu mai stea asa incordat si parca functiona mai bine ca la inceput, insa mai avea de exersat. Auzise odata intr-un documentar ca este o adevrata artasa stii sa manuiesti asta, dar se gandea ca nu-i va lua mult, pentru ca avea un avantaj de la pensulele pe care le tot folosea.
Se uita spre Kase, apoi spre bucata de carne si deschise larg gura, mestecand.
-Mmm... Delicios! Parca ai manca o bucatica din Rai. Sincer, n-am mai gustat asa mancare buna. Pana si mama e sub nivelul acestui bucatar.
Chicoti, mai ales ca de data asta cand isi amintea de ea, stia ca se afla in acelasi loc cu acea femeie deosebita, deci era in largul lui daca afisa un zambet imens pe buze.

Zambi cand Blake lua bucata de carne, continuand sa manance linistit si tacut. De-obicei nu manca cu nimeni la masa iar faptul ca acum avea companie, insemna mult pentru el.
Rase scurt cand auzi comparatia, dand afirmativ din cap.
-Am un bucatar bun insa, cu siguranta si mama ta este o bucatareasa foarte buna.
Ii facu scurt cu ochiul si isi continua masa, oprindu-se dupa ceva timp caci se simtea plin. Nu simtea cand ii era foame dar simtea cand numai putea manca. Isi bau restul bauturii, privind satisfacut inainte
-Sti... imi place foarte mult cum zambesti acum. Inainte aveau ceva melancolic in zambet si nu venea mereu din suflet dar acum e diferit si arati minunat cu el pe buze.

Acum ca adusese aminte de felul in care gatea mama lui, parca o si vedea stand in bucatarie, langa aragaz si mestecand in mancare. Ii placea sa o urmareasca si sa o laude mereu.
Continua sa manance, inrosindu-se putin la ceea ce spusese ultima data Kase.
-Intr-adevar, ma simt mai fericit acum. A fost destul de greu penutr mine sa iau o astfel de decizie, dar nu regret absolut nimic, cel putin pana acum.
Se inrosise si mai tare cand isi dadu seama cum il privea brunetul. Dadu din cap, stiind ca obrajii capatasera acea culoare datorita faptului ca ii simtea fierbinti. Se opri si el din mancat cand simti ca se saturase, apoi se uita spre paharul lui Kase cu vin.
-As putea sa beau si eu putin? Nu cred ca am mai gustat de mai bine de doi ani.

Ii observase roseala din obraji insa prefera sa nu spuna nimic legat de acest lucru. Nu vroia sa-l puna intr-o pozitie stanjenitoare caci, partial, cam deja era din cauza celor afirmate mai devreme.
Faptul ca acesta se simtea mai fericit si ca nu regreta decizia luata, il multumea pe Kase si il facea si pe el fericit. Cu siguranta nu avea sa il faca sa regrete caci nu vroia sa-l stie trist sau suparat, mai ales cand il presase putin ca sa accepte.
Privi paharul de vin despre care pustiul mentionase, dand imediat afirmativ din cap.
-Desigur.
I-l intinse, fiind mai mult ca incantat sa-si imparta bautura cu acesta. Doi ani fara pic de alcool era cam mult pana si pentru Kase care, obisnuia sa bea in fiecare zi.

Intinse mana dupa pahar, gusta vinul din el forte putin, apoi zambi si continua sa-l bea pe tot. Pana si acest lichid avea un altfel de gust aici. Daca statea putin sa se gandeasca, toate emotiile lui se aplificasera. Fericirea era de doua ori mai mare, gustul mancarurilor si ale lichidelor il simtea mai puternic. Sa fi fost din cauza locului?
-Hmm... Chiar e bun. Pot sa mai pun inca putin?
Intreba, nedorind sa exagereze cu bautura.
-Apropo, unde sunt restul oamenilor? As fi curios sa mai cunosc pe cineva ca mine sau... ca tine?