Tell the Devil I said Hi

-Poti fugi cat vrei de mine si cat de departe te vor tine picioarele; nu am sa te opresc si nici nu am sa iti cer sa o faci. Doar mi-am respectat promisiunea facuta alor tai.
Spuse in timp ce incepu sa mangaie calul, zambind schitat. Asta era doar jumatate din adevar insa, era de-ajuns momentan caci Cole nu avea sa-i asculte si restul povestii.

-N-am nevoie sa fug, trebuie doar sa gasesc pe cineva care sa mi-o traga si gata, am scapat de tine! Zise enervat, simtind cum deja i-au dat lacrimile. Il ura! Ura faptul ca s-a dus la el acasa, ura faptul ca avu incredere in el, ura tot la el si se ura pe sine, ca aproape ii placuse de Kase.

Nu avea sa rezolve absolut nimic daca avea sa-l insele, decat ca avea sa experimenteze o durere mult prea mare ca el sa o poata suporta. Ofta adanc, lasandu-l sa plece, punandu-si obrazul pe capul lui Dante.
-Viata ta pare atat de frumoasa, frumosul meu Dante. Macar tu sa fi fericit.
Zambi si il saruta scurt, dand drumul la usa ca armasarul sa poata iesi si sa se plimbe in voie caci stia ca avea sa se intoarca inapoi dar sarmanul se plictisise inchis acolo.

Iesi din grajd, incepand iarasi sa se plimbe, pana ajunse intr-o gradina labirint. Nu fusese atent pe unde merge si se rataci, nereusind sa mai gaseasca iesirea. Se lasa in fund, incepand sa planga. Nu vroia sa-l insele, dar nici sa fie un sclav sexual, vroia ca Kase sa fie doar al lui, nu sa si-o traga cu toti retarzii ce-i vazuse in acea sala.

Trecura ceva timp de cand Kase vorbise cu pustiul iar cand acesta s-a intors in sala tronului, fu intampinat de catre parintii lui care erau disperati ca nu-si gaseau fiul desi il cautase peste tot. Kase ii linisti spunandu-le ca avea sa-l gaseasca, iesind iarasi din palat in fuga, privind in jur. Ii simti mirosul venind din labirint asa ca isi desfacu aripile mari si negre, luandu-si zborul, ajungand deasupra labirintului. Vazandu-l pe pusti, cobora la acesta, fara sa-si retraga aripile.

Auzi ca cineva a coborat din cer si isi ridica privirea, stramband din gura cand vazu ca e Kase, asa ca-si lipi iar fruntea de genunchi.
-Nu merg nicaieri cu tine! Nu te vreau langa mine! Tipa la baiat apoi incepu iarasi sa planga. De ce nu poti sa-mi dai pur si simplu drumul?! N-am sa mi-o trag cu nimeni, dar trimite inapoi pe Pamant. Zise calm de data asta, privindu-l pe baiat.

Acesta nu spuse nimic, ramanand pe loc, doar privindu-l si ascultandu-l atent pana ce incepuse sa planga. Se apropie de el, retragandu-si aripile, asezandu-se turceste langa pusti.
-Cu mult timp in urma, pe vremea cand oamenii nu credeau decat in ceea ce se afla pe pamant, un zeu a coborat printre ei iar acolo acel zeu si-a gasit iubirea. O fata sarmana, fara parinti, lovita de-o boala insa totusi frumoasa. Zeul s-a indragostit de ea si a luat-o inapoi cu el in ceruri iar oamenii au inceput sa creada in noi. Odata la o mie de ani, ne este permis sa coboram pe pamant si sa ne cautam dragostea eterna insa, cei care nu o gasesc, doar iau pe cineva cu ei in speranta ca se vor indragosti si vor fi fericiti. Au trecut mii de ani de la prima mea vizita si tot nu mi-am gasit aleasa sau alesus asta pana cand te-am vazut pe tine dar vorbele pe care le spuneai despre zeul mortii m-au ranit si mi-a fost teama ca am sa te pierd. Nu am putut risca asta... Sa fi Zeul Mortii e complesitor caci mereu ma simt singur, indiferent cati am langa mine. Ma simt gol... Insa nu si in acea noapte cand te-am vazut. Erai frumos, zambetul tau m-a fermecat si a umplut golul din sufletul meu si mi-a fost teama ca aveam sa te pierd. Odata ce un zeu isi pierde persoana iubita, el va fi singur pentru o eternitate iar mie imi este teama de asta...

Il asculta mirat de cele spuse.
-Nu trebuia sa ma otravesti! Imi placeai, trebuia sa te porti frumos cu mine si ma indragosteam de tine. Da, m-as fi speriat cand mi-ai fi zis ce esti, dar te-as fi iubit deja si as fi trecut peste. Acum, te uras, ai profitat de mine, m-ai mintit, te-ai folosit de trupul meu, desi stiai ca vreau asta doar din cauza vrajii. Singurul lucru bun ce l-ai facut sunt parintii mei, dar niciodata n-o sa te pot iubi. Esti rau, malefic, te culci cu oricare dintre retarzii aia ce erau in sala si vrei ca eu sa fiu unul dintre ei. N-o sa se intample, prefer sa ard, decat sa fiu in bratele tale. Ii spuse pe un ton rece, privindu-l in ochi, lacrimile inca curgandu-i. Il mintise, l-ar fi putut iubi, dar nu vroia pe cineva care n-o sa-i fie fidel.

Il aculta si privea in jos, contient vinovat de ceea ce se intamplase caci pustiul avea dreptate. Insa el mai vazuse ceva in noaptea aia dar nu avea sa ii spuna, nu acum.
-Asa e. Sunt rau si sunt malefic pentru ca daca nu as fi, nu m-as mai numi Zeul Mortii si as fi pe veci alungat de-aici, as pierde absolut tot, pana si viata. Da, ma culc cu toti acei oameni pentru ca de fiecare data cand o fac, durerea ce-o simt in piept dispare pentru putin timp si nu, nu m-ai fi iubit daca ai fi stiut cine sunt cu adevarat. Nimeni nu o face si n-o s-o faca si daca ai fi fost in locul meu, singur de mii de ani, cu durere in piept, ai fi facut la fel ca mine.
Se ridica de jos, privind inainte, oftand adanc in sinea mea.
-Ma poti lasa sa te duc inapoi la palat sau o poti lua drept inainte si apoi numai la dreapta ca sa iesi de-aici. E alegerea.
Spuse incepand sa se indeparteze lent, stiind deja ce avea sa aleaga.

Ofta cand il auzi si fugi dupa el, imbratisandu-l de la spate.
-Te-as fi iubit, nu uiti niciodata prima iubire si n-ai cum sa-i intorci spatele, iar tu ai fi fost ala, inca ai putea fi, dar nu accept sa fiu inselat. Asa ca n-avem ce face. Eu o sa raman aici, cu tine, oricum n-am cum sa plec. O sa fiu amicul tau, dar atat, iar tu, ti-o tragi cu toti sclavii. Acum du-ma inapoi la palat. Zise zambind larg, acel zambet dulce revenindu-i pe buze.

Il privi cu coada ochiului, zambind schitat cand incepu sa vorbeasca, intorcandu-se cu fata la el. Il lua pe sus ca pe o mireasa, desfacandu-si iarasi aripile, inaltandu-se pana ce au iesit din labirint. Ateriza in fata palatului, punandu-l jos, retragandu-si aripile.
-Daca doresti ceva, orice, spune-mi doar si iti voi indeplini dorinta. Asta e avantajul celor care ajung aici desi nu sunt morti: le indeplinesc dorintele, desigur, daca sunt posibile. Eu ma duc inauntru acum, tu du-te la parintii tai. Sunt ingrijorati.
Ii zambi schitat apoi intra in palat, ducandu-se in sala tronului. Nu, nu va avea sa o mai faca cu nimeni, chiar daca asta ii punea viata ca zeu al mortii in pericol.

Ii multumi si apoi intra in palat, ducandu-se la parintii lui, care fu foarte fericiti sa-l vada. Se intoarsera in camera lui, Cole povestindu-le ce s-a intamplat si ce a vorbit cu Kase. Parintii lui aflasera multe de cand erau morti, nu stiau toata povestea, dar stiau ca Kase isi pune in pericol pozitia de zeu daca renunte sa-si reguleze sclavii. Ofta. Si-ar fi dorit ca Kase sa-l aleaga pe el, dar in acelasi timp nu dorea sa-l faca sa renunte la puterea lui. Se scuza fata de parinti si incepu sa-l caute prin palat, strigandu-i numele.

Kase incepuse sa citeasca anumite hartii aduse de cancelarii lui. Pana si un zeu al mortii avea propria hartogaraie de facut, din nefericire. De ce, nici pana in ziua de astazi nu stia. Auzindu-l pe Cole strigandu-l, spune unui gardian sa-l anunte ca era in sala tronului, continuand discutia cu acei cancelari care tot il exasperau ca trolii nu-si faceau treaba cum trebuia si ca demonii refuzau sa se intoarca de pe pamant.

Dupa ce gardianul il anunta unde e fugi pana in sala tronului si apoi pana la scaunul lui, sarindu-i in brate.
-Vreau sa fii al meu, dar nu ma deranjeaza sa ti-o tragi si cu altii, atata timp cat nu-mi vorbesti de cum sunt ei in pat. Ii sopti fericit, apoi il privi cu un zambet dulce pe buze, nepasandu-i de ceilalti oameni din jur, daca erau oameni.

Kase il privi uimit pe Cole cand ii sari in brate, fiind de-a dreptul confuz cand acesta incepuse sa vorbeasca. Unul dintre cancelari ii auzi as aca isi drese vocea, incepand sa vorbeasca.
C: Ca si stapan al acestui taram, Lordul Kase are dreptul sa aleaga cu cine isi va petrece timpul in pat, de cate ori va vea, cat va vrea. Tu nu ai nici un drept sa-i impui lordului conditii, avand in vedere ca nu tu esti ''iron maiden''.
-Si tie ti-a dat cineva voie sa vorbesti?

Ridica din umeri cand il auzi pe cancelar, apoi il saruta scurt pe buze pe Kase.
-Nu-mi pasa. O sa te am, asta e tot ce conteaza. Zise zambind larg si dulce apoi cobori de pe picioarele lui. Acum te las sa muncesti, scuze ca te-am intrerupt. Spuse fericit, fugind apoi din sala, indreptandu-se spre camera lui

Continua sa-l priveasca confuz, clipind des cand acesta disparu din sala tronului, privindu-l apoi incruntat pe cancelar.
-O sa ai o viata grea de-acum incolo.
Spuse amenintator, ridicandu-se de pe tron, ducandu-se dupa Cole caci acum chiar vroia sa discute ceva cu el, daca dobitocul ala de cancelar tot pomenise.

Auzi pasi in urma lui, asa ca se oprise. Cand vazu ca e Kase zambi si fugi la el, imbratisandu-l.
-Scuze ca te-am deranjat. Te-am suparat? Intreba speriat de un raspuns afirmativ din partea lui,caci nu dorea sa-l supere.

Zambi cand pustiul se intoarse, dand negativ din cap.
-Vreau sa vorbesc ceva cu tine. Vino cu mine, te rog.
Il lua de mana si se duse intr-una dintre sufragerii, asezandu-se pe canapea, cu pustiul langa el.
-Cancelarul a mentionat adineauri de iron mainde. Asta este un alt mod de-a spune mireasa iadului. Adica, cea sau cel cu care zeul mortii, adica eu, alege sa conduca taramul impreuna. E ca un fel de casatorie, numai ca acea persoana devine si el/ea zeu/zeita. Dar ca asta sa se intample, cei doi trebuiesc sa se iubeasca sincer, altfel pactul nu poate fi facut iar sangele din clepsidra de la ceremonie va continua sa curga. Acum... daca eu nu voi continua sa am relatii sexuale cu ceilalti sclavi, o sa-mi pierd viata ca si zeu insa am hotarat sa nu o mai fac caci deja te-am ales ca si iron maiden si nu imi pasa ce se va intampla si nu te pot avea decat dupa ceremonie. Odata aleasa mireasa, daca eu voi incerca sa o am, semnul il va arde complet fara ca eu sa pot face ceva. Vreau sa ma intelegi ca pentru mine doar tu esti si nu imi pasa de restul si am sa astept pana ce vei fi pregatit, daca vei fi.

Il asculta atent, mirat de cuvintele lui, dar zambise cat timp vorbise Kase. Era fericit ca il alesese pe el.
-Ok, atunci vreau o zi, pe care sa o petreci cu mine. Vreau sa vad ca tipul care m-a "agatat" la bar esti tot tu. Acel tip e dulce, grijuliu, adorabil si ma vrea doar pe mine. Faci asta si stiu ca am sa ma indragostesc de tine. Ii zise zambind larg. Deja simtea ceva pentru el, dar tot isi dorea o zi in care sa-l aibe doar pentru el.

Zambi larg si dadu afirmativ din cap, ducandu-si tandru o mana pe obrazul lui fin, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut pasional.
-Si de data asta fara otrava.
Ii facu scurt cu ochiul si se ridica, intinzandu-i mana ca pustiul sa i-o cuprinda.
-Vino cu mine, vreau sa-ti arat ceva.
Spuse zambitor, vrand sa ii arate acestuia locul unde el se simtea cel mai bine.

Ii raspunse pasional la sarut, apoi il lua de mana, urmandu-l, fericit ca acea zi deja incepea.
-Dar dupa nunta, tu tot trebuie sa te culci cu altii, sau numai e obligatoriu?Intreba curios, sperand sa primeasca un raspuns sincer.

-Daca am sa fac asta, atunci legamantul va fi rupt iar taramul se va prabusi, creand un adevarat haos. O astfel de legatura e mai mult decat sfanta caci, pentru noi, exista doar un singur partener pentru eternitate iar daca noi il inselam, va iesi urat.
Spuse sincer, mergand lent pana ce iesisera din palat, indreptandu-se spre doua usi gigantice din lemn de trandafir, cu zane frumoase sculpate in el, avand iedera agatate de ele. Intinse mana si deschise cele doua usi, lasand sa se vada gradina mirifca din spatele lor.

Zambi fericit cand auzi, deci avea sa-l aibe doar pentru el, pentru eternitate. Ceva mai bun de atat nu se putea! Privi gradina, ramanand mut de uimire.
-Wow!Nu ma asteptam sa existe asa ceva pe Taramul Mortilor. Zise fascinat, privnd prin jur.
-Gradina asta e la fel ca tine. E ceva adorabil unde nu credeai ca ar exista asa ceva. Exact ca tine, pari rece, misterior, dar esti dulce si adorabil. Zise si-i cuprinse buzele intr-un sarut pasional

Chicoti amuzat si ii raspunse la sarut, cuprinzandu-l in brate.
-In primii mei ca si zeu, am plantat in locul asta o singura floare care mi-a placut foarte mult in lumea oamenilor; un crin imperial. De-atunci, am continuat sa tot plantez, si sa plantez, si sa am grija de gradina pana ce ea a ajuns in stadiul asta. Intr-un loc atat de groaznic trebuie sa fie si un strop de frumusete, asa, ca tine.
Ii facu cu ochiul si il lua de mana, intrand in gradina.